Eroii Campionatului Mondial | De la un scandal de pariuri la un triumf magistral. Luminile și umbrele lui Paolo Rossi

Paolo Rossi, la Cupa Mondială din 1982 / Getty Images

Un om care a trăit un adevărat coșmar atunci când i s-a interzis să joace fotbal timp de doi ani din cauza unui scandal de meciuri trucate, care a revenit și a reușit să își conducă naționala spre titlul mondial: acesta este Paolo Rossi. Un personaj cu lumini și umbre care a marcat șase goluri la World Cup 1982 și i-a adus Italiei al treilea trofeu de acest calibru.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

“Eroii Campionatului Mondial” este o serie de materiale unde jurnaliștii AntenaSport analizează vedetele fiecărei ediții de World Cup, începând cu cea din 1930 până la cea din 2022. Care a fost povestea lor de viață, dar și care a fost aportul lor la turneul final la care au participat și la care au ieșit în evidență atât de mult?

Materialele realizate în cadrul seriei “Eroii Campionatului Mondial”:

Rossi, un “goleador” de la o vârstă fragedă

Paolo Rossi s-a născut pe 23 septembrie 1956 în Prato, un oraș din regiunea Toscana care se bazează pe indusria textilă încă din secolul XIX, fiind cel mai mare punct textil din întreaga Europă. Primele tangențe cu fotbalul le-a avut la doar cinci ani, când a început să evolueze pentru Santa Lucia, o echipă locală aflată în apropiere de orașul său natal.

Peste cinci ani și alte două echipe trecute în CV, Rossi a ajuns la Juventus, echipă unde și-a făcut debutul în 1973 în cadrul unui duel din Cupa Italiei. Primii ani din cariera italianului au fost însă marcați de accidentări, adunând doar trei apariții pentru “bianconeri” între 1972 și 1975 fără să joace deloc în campionat.

După mai multe operații la genunchi, Rossi a ajuns sub formă de împrumut la Como, unde a debutat în sfârșit în Serie A în sezonul 1975/76 din postura de extremă dreaptă, o poziție diferită față de cea de vârf care l-a consacrat ulterior. Un punct de cotitură al carierei sale s-a produs în 1976, atunci când Juventus l-a împrumutat la altă formație, Lanerossi Vicenza, în Serie B, unde a fost folosit pentru prima dată în centrul atacului.

Reclamă

Rossi a mers “ceas” la noua sa echipă și a câștigat titlul de goglheter din liga a doua italiană la 21 de ani, reușind să își conducă echipa spre o promovare. În Serie A, “Pablito”, așa cum i-au mai spus apropiații săi de-a lungul carierei, a fost din nou cel mai bun marcator și a condus-o pe Vicenza până pe locul 2 în sezonul 1977/78, ajungând să fie convocat pentru World Cup 1978, turneu în care Italia a fost învinsă în finala mică de Brazilia.

În 1978, Juventus l-a cedat definitiv pe Rossi la Vicenza pe 2,65 milioane de euro, devenind atunci cel mai scump transfer din fotbal. Echipa nu a păstrat însă linia bună de rezultate, iar după doar un an a retrogradat înapoi în Serie B. Rossi a fost cedat sub formă de împrumut în Serie A la Perugia, unde avea să se producă cel mai “negru” episod din cariera italianului.

“Totonero”, scandalul de pariuri care i-a marcat cariera lui Rossi

La începutul anului 1980, Italia a fost lovită din plin de un scandal de meciuri trucate în care au fost implicate numeroase echipe imense, dar și jucători sonori din fotbalul din “cizmă”, numit “Totonero”. Personajele principale ale scandalului au fost Alvaro Trinca și Massimo Cruciani, care au încercat să convingă jucători de la diverse echipe să trântească anumite meciuri astfel încât partidele să se încheie cu un anumit scor, iar toate părțile implicate, atât pariorii, cât și fotbaliștii să primească bani.

După ce cei doi au realizat că pierd bani pentru că nu toate partidele se încheie așa cum își doreau ei (în Italia se putea paria atunci doar pe scorul corect din toate meciurile dintr-o etapă, nu existau combinațiile de cote de astăzi), au decis să întocmească un raport care a fost înaintat către procurorul public al Romei.

Pe lista lui Trinca și Cruciani s-au aflat 27 de jucători și 13 echipe din Serie A și Serie B. Acolo se afla și Paolo Rossi, și Perugia, echipa unde evolua atacantul italian care era într-o formă bună a carierei sale.

Meciul invocat? Un duel dintre Perugia și Avellino disputat pe 30 decembrie 1979. Rossi a susținut până a murit în 2020 că el nu a avut nicio implicare în acel duel deși, culmea, a fost una dintre singurele partide care s-a încheiat cu rezultatul dorit de pariori, 2-2. “Pablito” a marcat de două ori atunci.

“Eram alături de coechipierii mei și Della Martira (n.r. un coleg al lui Rossi) a venit și mi-a spus: «Paolo, vino puțin, vreau să îți prezint pe cineva». Mă ridic și mă gândesc că sunt fani, cu Della Martira e Crociani, Cruciani și încă un tip (n.r. un prieten al lui Cruciani, unul dintre pariori).

Coechipierul meu îmi spune: «Știi, Avellino ar fi de acord cu un egal». Eu spun: «Ce vrei să-ți spun? Vom vorbi cu echipa mai târziu»“, susține Rossi.

Paolo Rossi, în perioada în care evolua la Vincenza / Profimedia

Cu toate acestea, Cruciani a susținut în tribunal că Rossi nu i-a spus niciodată acest lucru și mai mult decât atât, “Pablito” ar fi acceptat blatul cu condiția să înscrie două goluri, ceea ce s-a și întâmplat. Ulterior, atacantul italian s-a apărat spunând că nu s-a gândit în niciun moment că participă într-un scandal de trucare de meciuri și pur și simplu că lua parte la un egal “amiabil”, ceva ce nu era atât de ieșit din comun, consideră el.

În ciuda prezumției de nevinovăție pe care și-a atribut-o Rossi, italianul a primit o suspendare extrem de dură, mai exact de trei ani. A fost cel mai greu moment din cariera sa.

“Nu îmi imaginam să primesc nici măcar un meci. Eram dezgustat de fotbal. Mă gândeam să părăsesc Italia, să renunț. Mi-am spus: «Nu mă veți mai vedea la echipa națională niciodată»“.

Paolo Rossi, convocat la Cupa Mondială cu doar trei meciuri în picioare

Ulterior, suspendarea lui Rossi s-a redus de la trei la doi ani, iar atacantul italian nu a mai renunțat la fotbal, așa cum spunea ar fi vrut după decizia care i-a marcat cariera. Juventus, prima sa echipă de seniori, l-a transferat de la Vincenza, atacantul având ocazia să evolueze în trei partide din finalul sezonului 1981/82 și să înscrie și un gol.

După revenirea pe teren, avea să vină momentul care i-a schimbat cariera fotbalistică: Enzo Bearzot, selecționerul Italiei, l-a convocat pe Rossi pentru Cupa Mondială din 1982 care urma să se dispute în Spania. “Pablito” avea doar trei meciuri în picioare și o suspendare de doi ani în spate, însă tehnicianul “Squadrei Azzurra” a crezut în calitățile sale.

În prima fază a grupelor de la World Cup, Rossi a fost o “fantomă”, având prestații total apatice în primele trei partide. Atacantul lui Juve părea că este prea “ruginit” să joace la turneul final, iar nici prestațiile Italiei nu îi făceau pe fani să aibă vreo speranță la titlu.

Trupa lui Bearzot a remizat de trei ori în prima fază a grupelor (0-0 cu Polonia, 1-1 cu Peru și 1-1 cu Camerun), avansând mai departe de pe locul secund doar pentru că a avut cu un gol mai mult decât naționala africană. În a doua fază a grupelor, Italia avea să întâlnească Argentina și Brazilia, cele două forțe ale Americii de Sud.

Naționala Italiei la World Cup 1982. Paolo Rossi, al doilea pe rândul de jos de la stânga la dreapta / Getty Images

Momentul în care Rossi a devenit erou: meciul de la Barcelona cu Brazilia

În primul duel “Squadra Azurra” s-a impus contra “pumelor” cu scorul de 2-1 grație golurilor marcate de Tardelli și Cabrini, iar în următorul meci, Rossi avea să intre în istoria turneului și naționalei sale. Italia – Brazilia, meci decisiv pentru calificarea în semifinalele competiției. La egal, “selecao” mergea mai departe prin prisma golaverajului, astfel că elevii lui Bearzot aveau nevoie de victorie.

Partida care s-a disputat pe Estadio Sarria, în Barcelona, a început cum nu se putea mai bine pentru Italia, care a marcat în minutul 5 grație unei lovituri de cap a lui Paolo Rossi, atacantul reușind să marcheze primul său gol la World Cup. Echipa stelară a Braziliei a ripostat prin Socrates, care în minutul 12 a restabilit egalitatea.

La jumătatea primei reprize, Rossi a lovit din nou și a dus scorul la 2-1. În partea a doua, sud-americanii au egalat din nou prin Falcao în minutul 68, iar la acel scor, “Selecao” era în semifinalele Cupei Mondiale.

Cu toate acestea, Italia, mai exact Rossi, a avut ultimul cuvânt și a marcat în minutul 74 la capătul unui moment de degringoladă în careul Braziliei, reușind hat-trick-ul și calificând-o pe Italia în semifinalele Cupei Mondiale. Din acea zi, atacantul lui Juventus a început să fie numit “călăul” în “țara cafelei”.

“Cred că acel meci va rămâne o rană deschisă pentru ei, iar orice cuvinte sau gesturi de consolare vor fi absolut insuficiente”, rememora Rossi în trecut.

A hattrick for Paolo Rossi in a #FIFAWorldCup winning year for Italy. 🇮🇹🏆
— FIFA World Cup (@FIFAWorldCup) July 5, 2023

Încununarea unui turneu de vis: trofeul Cupei Mondiale

După meciul de vis contra Braziliei, “Pablito” a fost complet alt om, mult mai dezinvolt, fix așa cum era înainte de suspendarea de doi ani. În penultimul act, Italia a învins Polonia cu 2-0, ambele goluri fiind marcate de Rossi, iar în ultimul act, pe Santiago Bernabeu, “Squadra Azzurra” a învins Germania cu 3-1, primul gol fiind marcat de..ați ghicit, Rossi.

Italia câștiga astfel al treilea ei titlu mondial, iar omul din spatele triumfului, Rossi, revenea în elita fotbalului mondial în mare stil, cu șase goluri marcate, terminând turneul ca golgheter și cel mai bun jucător al competiției. La finalul acelui an, Rossi a reușit să câștige și Balonul de Aur.

Pe 9 decembrie 2020, Paolo Rossi a decedat la 64 de ani, însă italienii nu vor uita niciodată modul în care acel jucător “ruginit” după doi ani de suspendare și-a condus echipa spre trofeu cu un meci de vis contra Braziliei și șase goluri.

Puteți urmări știrile AS.ro și pe Google News