Eroii Campionatului Mondial | O promisiune pentru tatăl său și 3 trofee World Cup. Pur și simplu: “Regele” Pele

De ce “Pele”? De unde a pornit povestea marelui nume brazilian

Dragostea lui Pele pentru fotbal a existat dintotdeauna și mai mult decât atât, a fost “moștenită” de la tatăl său, Dondinho, atacant care a jucat patru ani din carieră la Fluminense, unul dintre cele mai de renume cluburi din “țara cafelei”.

“Mingea de piele era prea scumpă. Obișnuiam să luăm șosetele tatălui și mamei mele, după care le umpleam cu ziare și ne jucam”, își aducea aminte brazilianul în trecut.

Din pasiunea sa pentru fotbal s-ar fi născut și porecla de “Pele”, care la început a fost urâtă de către marele fotbalist. Când a vorbit despre cum a primit celebra titulatură, sud-americanul a recunoscut că nu își mai aduce aminte concret de unde provine, însă are o versiune care în mintea sa e cel mai plauzibilă.

Concret, tatăl său evolua pentru o echipă din Brazilia, Vasco de Sao Lourenco, iar unul dintre coechipierii săi, mai exact portarul, avea porecla “Bile”. Edson, fiind extrem de implicat în jocul formației părintelui său, se bucura de fiecare intervenție a goalkeeper-ului și spunea: “Bravo, Bile“.

“O Rei” era doar un puști atunci și mai pocea cuvintele, motiv pentru care în loc de “Bile”, spunea mai degrabă “Pile”. Când el și familia sa s-au mutat în Bauru, “Pile” a devenit “Pele”. Porecla respectivă nu era însă pe placul tânărului, pentru că îi plăcea foarte mult numele de Edson primit de la părinții săi.

O promisiune pentru tatăl său

În 1950, a avut loc un moment definitoriu pentru cine avea să devină Pele. Brazilia pierdea Cupa Mondială pe teren propriu în dauna Uruguayului, la capătul unui meci care a rămas în istorie drept “Maracanazo”. Atunci, tatăl lui Pele, care avea doar 10 ani, a izbucnit în plâns, creându-se ulterior un moment istoric și o promisiune care avea să dăinuie peste ani.

“A fost prima dată când l-am văzut pe tatăl meu plângând. I-am spus: «Nu plânge, nu plânge. O să câștig Cupa Mondială pentru tine»“, un moment pentru istoria “sportului rege”. Pele avea să câștige nu una, ci TREI Cupe Mondiale. Putem spune că și-a dus promisiunea la bun sfârșit și a dus-o la un alt nivel.

Până să joace la nivel profesionist, în adolescență, Pele a practicat futsal în Bauru. Asta l-a învățat să gândească repede și să ia decizii inspirate pe moment, ceva ce avea să îl ajute când a făcut tranziția spre gazonul de fotbal. În plus, Pele a avut și experiența de a evolua contra unor adulți în toată regula, episodul cu futsalul parcă fiind un proolog pentru ce avea să urmeze la Cupa Mondială din 1958.

La 17 ani, după două meciuri în care nu jucase deloc, Pele a fost introdus în teren la cererea lui Didi și a lui Nilton Santos, iar restul a fost istorie! Șase goluri marcate de puștiul care nici nu era major, iar Brazilia devenea campioană mondială în premieră.

Patru ani mai târziu, Pele cucerea a doua sa Cupă Jules Rimet, la capătul unui turneu în care a evoluat doar în primele două partide, accidentându-se pe parcursul competiției. Atunci, Garrincha a fost eroul “Selecao”.

Pele a fost aproape să nu mai joace la World Cup 1970 + Parcursul din grupe

În 1969, înainte de Cupa Mondială ce avea să aibă loc în Mexic, legendarul Pele, ajuns la 29 de ani și deja un superstar consacrat, lua în considerare să nu mai joace la națională. Când a fost convocat de selecționerul Joao Saldanha în acel an, cel poreclit “O Rei” a spus inițial “nu”, însă până la urmă a acceptat.

În preliminariile pentru turneul final, Pele a fost magic și a reușit șase goluri și patru pase decisive, anunțând ce avea să facă și la Cupa Mondială. La World Cup 1970, Brazilia a fost repartizată în Grupa a 3-a, alături de Anglia, campioana mondială en-titre, Cehoslovacia, finalista din 1962, respectiv România.

Primul meci al Braziliei de la Mondial a reprezentat reeditarea ultimului act din urmă cu opt ani. Cehoslovacii au început mai bine și au deschis scorul, însă sud-americanii au revenit și s-au impus clar cu 4-1. În acel meci, Pele a marcat după ce a controlat pe piept o pasă de la mare distanță. Tot atunci, “A Perola Negra” (n.r. Perla Neagră) a fost aproape să marcheze un gol de la jumătatea terenului.

A urmat un duel contra Angliei, unde Pele nu și-a trecut numele pe lista marcatorilor, însă i-a pasat decisiv lui Jairzinho, care l-a învins pe Gordon Banks. Mai devreme în acel meci, portarul din Albion i-a parat o lovitură de cap fotbalistului de la Santos într-un mod uluitor, unii oameni numind acel moment “parada sezonului”. Scorul final la acel meci a fost 1-0 în favoarea sud-americanilor.

Gordon Banks save vs Pele 👏 pic.twitter.com/cSDqbHkTxF
— The Football Historian (@TFHistorian) March 28, 2025

În ultimul meci din grupă, Brazilia lui Pele a dat peste România. “O Rei” și-a făcut simțită prezența cu două goluri, unul dintre ele după o lovitură liberă executată impecabil, iar la final a făcut schimb de tricouri cu regretatul Mircea Lucescu. Astfel, Brazilia încheia grupa cu maxim de puncte și mergea în fazele eliminatorii, unde avea să dea peste Peru.

Start în faze eliminatorii. O acțiune memorabilă în semifinala cu Uruguay

La acel meci, decarul selecționerului Mario Zagallo, adus în locul lui Joao Saldanha, a oferit o pasă decisivă la un gol marcat de Tostao. Brazilia nu a avut așa mari probleme în fața echipei de pe același continent, conducând cu 2-0, 3-1, iar în final cu 4-2, acela fiind și scorul după cele 90 de minute.

În semifinale, Brazilia era față în față cu o revanșă istorică, pentru că în fața ei se afla Uruguay. Deși avea deja două Cupe Mondiale, era un moment pentru Pele să răzbune lacrimile tatălui său. “La celeste” a început mai bine meciul însă și a deschis scorul, **însă** până la pauză se restabilise egalitatea prin reușita lui Clodoaldo.

În partea a doua, în minutul 76, Jairzinho, omul care la acel Mondial a marcat în toate meciurile “Selecao”, și-a trecut numele pe tabela de marcaj, ca în minutul 89 Rivellino să marcheze și el dintr-o pasă a lui Pele. Deși nu a marcat, “O Rei” a intrat în memoria colectivă după acel meci după o fază în care l-a păcălit pe portarul Ladislao Mazurkiewicz, lăsând o minge să treacă pe lângă el și pe lângă goalkeeper, după care a fugit după balon și trimis puțin pe lângă poarta goală.

1970 World Cup, Semifinal, Brazil – Uruguay 3-1. Pelé defeated Uruguayan goalkeeper Mazurkiewicz very easily, missing a goal with the narrowest margin. pic.twitter.com/BRdYSgDdle
— VintageFootballTV (@Vintage77Ball) April 14, 2026

Brazilia își asigurase “biletul” pentru finala de pe Azteca, unde avea să întâlnească Italia, altă echipă care lupta să devină prima națională cu trei titluri mondiale. Pele a fost un om providențial în acel duel, marcând o dată și oferind două pase decisive.

Finala World Cup 1970, momentul de maximă strălucire al lui Pele

Prima dată, atacantul brazilian a înscris pentru 1-0 cu o lovitură de cap. Atunci, Pele a sărit în brațele lui Jairzinho, fiind imortalizată una dintre cele mai iconice poze din istoria turneului final.

Pelé com Jairzinho na Copa do Mundo de 1970. Foto histórica.
Nostálgico! pic.twitter.com/gYnYlC7vbH
— Futebol Nostálgico! (@futnostalgico) November 9, 2024

Ulterior, după ce italienii au restabilit egalitatea, iar sud-americanii au trecut din nou în avantaj, “O Rei” l-a servit pe Jairzinho tot cu capul, “Selecao” ducând scorul la 3-1.

Nu a fost ultima reușită a meciului, pentru că a urmat unul dintre cele mai frumoase goluri de la World Cup. La capătul unei faze în care 8/10 jucători de câmp au atins mingea, Pele i-a pasat lui Carlos Alberto, care l-a învins cu un șut violent pe Enrico Albertosi. Scor final: 4-1 pentru Brazilia, care devenea campioană mondială pentru a treia oară.

“Regele” Pela și-a jucat atunci ultimul meci oficial la naționala Braziliei, un “cântec de lebădă” așa cum se cuvine pentru cel considerat “Regele”. Un final de World Cup la capătul căreia a marcat patru goluri și a oferit șase pase decisive.

Tarcisio Burgnich, un jucător italian care l-a ținut pe Pele în acea finală, a recunoscut după meci ceva ce avea să definească modul în care adversarii îl vedeau pe brazilian:

“Mi-am spus înainte de meci că e făcut din piele și os ca toată lumea, dar m-am înșelat”.

După acea partidă contra “Squadrei Azzurra”, Pele a mai jucat patru meciuri pentru Brazilia, după care s-a retras în 1971. Peste alți șase ani, fotbalistul care crescuse în sărăcia din Tres Coracoes “agăța ghetele în cui” cu totul și punea capăt unei cariere fabuloase, care l-a făcut să intre în istoria fotbalului.

Pele, odă pentru fotbal

O carieră în care a marcat 757 de goluri în meciuri oficiale și 1279 în toate partidele jucate, inclusiv cele amicale, în decurs de 1363 de meciuri, o medie fabuloasă de aproape un gol pe meci.

Ca stil de joc, Pele a ieșit în evidență prin capacitatea sa de a finaliza la pachet cu cea de a anticipa mișcările adversarilor. În plus, ca aproape orice brazilian, “O Rei” a ieșit în evidență și prin viziune, tehnică, viteză sau creativitate.

Pe lângă calitățile din teren, Pele se remarca și prin carisma sa, care l-a ajutat să devină un lider, așa cum s-a întâmplat spre exemplu și în vestiarul Braziliei. Era un jucător influent, a cărui căldură ieșită din comun parcă nu se potrivea cu măreția și aura pe care o avea când ieșea pe teren și presta ceea ce el a început să marketeze în fotbal fraza “jogo bonito”.

Pentru că asta a oferit Pele fotbalului și asta a însemnat “O Rei” pentru “sportul rege”, ceva pur și simplu “bonito”.