Deși naționala de handbal feminin a României dispune de o pleiadă de fete de excepție – Carmen Amariei, Mihaela Bobocea, Victorina Bora, Alina Dobrin, Cristina Dogaru-Cucuian, Simona Gogârlă, Luminița Huțupan, Maria Iorgu, Narcisa Lecușanu, Steluța Lazăr, Cristina Mihai, Ramona Mihalache, Marilena Pătru, Maria Rădoi, Ana Maria Stecz ori Simona Stanciu – la Campionatul European din 1998 termină pe locul 11, ultimele în grupă, fără nicio victorie!!!
Este momentul în care Narcisa Lecușanu decide să părăsească trupa, deși are doar 22 de ani. Ca fapt divers, să precizăm că atunci antrenorii erau Remus Drăgănescu și Dinu Cojocaru. ”Parcă și acum îmi răsună în minte fraza: <<Începem cu fetele care joacă la Oltchim!>> Ok, îmi ziceam, vor relații de joc, coeziune. Dar la acest CE juca naționala, nu echipa de club clasată cel mai bine în campionatul intern. Frustrant este că poți ajuta echipa și nu ești lăsat”, avea să scrie ea în ”Povestea vieții mele”, un volum autobiografic.
Șapte ani a durat ”exilul”. În 2005, suna, din nou, telefonul. Antrenor era, atunci, Gheorghe Tadici. Narcisa avea să se întoarcă la timp pentru Campionatul Mondial de la St. Petersburg, unde aveam să terminăm pe locul secund, după 28-23 cu Rusia, țara gazdă.