„Mama tuturor meciurilor”: ziua în care Iran a învins SUA la Cupa Mondială

Imagine din meciul dintre Statele Unite şi Iran, din 1998 / FIFA

Iran și Statele Unite au avut relații tensionate încă din 1979, când 52 de americani au fost ținuți ostatici timp de 444 de zile în ambasada țării lor din Teheran. Situația s-a înrăutățit în următorii ani, odată cu războiul de opt ani dintre Irak și Iran, în care SUA a susținut regimul de la Bagdad.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

„Mama tuturor meciurilor” la Mondialul din Franța

Așa că în momentul în care echipele naționale ale celor două țări rivale s-au întâlnit la Cupa Mondială din Franța, în 1998, cu românul Nicolae Grigorescu la una dintre tușe, exista enorm de multă încărcătură politică. „Mama tuturor meciurilor”, așa a descris duelul Hank Steinbrecher, secretarul general al Federației de Fotbal din Statele Unite.

Iran și SUA au făcut parte din grupa F a Mondialului francez, alături de Germania și Iugoslavia. În primele meciuri ale seriei, ambele pierduseră: americanii în fața nemților (0-2), în timp ce iranienii cedaseră greu, la limită, cu est-europenii (0-1). Dar pentru cele două echipe, duelul esențial, cel cu presiune maximă și ochii tuturor ațintiți spre ele, era cel de pe stadionul Gerland, din Lyon.

Imagine din meciul dintre Statele Unite şi Iran, de la Mondialul din 1998 / FIFA

„Marele Satan” și buchetele de trandafiri iraniene

Reclamă

Presa americană a încercat să nu politizeze jocul, dar în Iran totul în jurul întâlnirii era despre politică. Înaintea meciului, ayatollahul Ali Khamenei le-a dat ordine jucătorilor să nu meargă spre americani pentru salutul tradițional. Pentru presa regimului din Iran, echipa Statelor Unite era reprezentanta țării pe care autoritățile o numeau, fără ocolișuri, „Marele Satan”. Cât despre organizatori, mobilizarea forțelor de ordine a fost fără precedent, în timp ce FIFA i-a instruit pe cameramani ce zone ale tribunei să evite în timpul transmisiunii TV, de teama unor bannere nepotrivite sau violențe.

În schimb, pe teren, jucătorii au lăsat deoparte ura viscerală dintre cele două națiuni. La inițiativa antrenorului Jalal Talebi, fotbaliștii din Iran le-au oferit adversarilor buchete de trandafiri albi, ca simbol de pace. „Am vrut să facem ceva special, doar nu eram aici pentru a ne lupta”, a explicat el. Apoi, cei 22 de combatanți s-au fotografiat la mijlocul terenului, cu zâmbetele pe buze, moment care avea să le aducă Premiul FIFA pentru Fair-Play în 1998. Și pentru ca totul să fie despre pace și reconciliere, suporterii celor două echipe n-au creat probleme, ba chiar au urmărit meciul împreună în unele sectoare ale arenei.

World Cup 2026 va avea loc în perioada 11 iunie – 19 iulie şi va fi transmis exclusiv în Universul Antena.
Un şofer a venit să ia motorină cu bidoanele după ce mai multe staţii Petrom au rămas fără combustibil

2-1 pentru cei care au jucat „mai mult decât un meci de fotbal”

Meciul propriu-zis a fost perfect pentru iranieni. Deși americanii au dominat teritorial și au avut marile ocazii, Hamid Estili a deschis scorul pentru Iran, cu cinci minute înaintea pauzei. Apoi, spre final, în minutul 84, Mehdi Mahdavikia a dublat avantajul asiaticilor, rezolvând practic ecuația partidei. Golul Statelor Unite, marcat de Brian McBride în minutul 87, nu a mai contat decât în statistici.

S-a terminat 2-1 pentru Iran, rezultat care a dus la o revoltă în vestiarul Statelor Unite. Jeremy Schaap, jurnalist ESPN, a descris plastic atmosfera din vestiarul american, după meci: „cel mai întunecat loc din lume”. Legendarul apărător Alexi Lalas, lăsat pe bancă de selecționer, a spus că „pentru iranieni, a fost mult mai mult decât un meci de fotbal. Ei au canalizat acea energie, noi nu”. Totodată, antrenorul Steve Sampson s-a învinovățit: „Uitându-mă în urmă, poate că n-ar fi trebuit să las politica deoparte. Ar fi trebuit să folosesc orice unealtă pentru a motiva echipa.”

Petrecere în Iran: „Inamicul arogant a simțit gustul amar al înfrângerii!”

Presa din Statele Unite a remarcat că adversarii au jucat cu mai multă pasiune și nu l-a iertat pe Sampson, notând, metaforic, că pasivitatea echipei sale a lovit inima Americii. De altfel, după încă un eșec la acel Mondial, un 0-1 cu Iugoslavia în a treia rundă a grupei F, selecționerul Steve Sampson avea să părăsească banca echipei naționale.

Iran a pierdut și ea ultimul meci, 0-2 cu Germania, și a încheiat grupa pe locul trei, echivalentul întoarcerii acasă. Dar turneul a rămas un succes datorită acelei victorii de pe Gerland, contra „dușmanului”. În Teheran, mii de oameni au sărbătorit succesul pe străzi, în timp ce ayatollahul l-a folosit pentru propagandă. „Inamicul puternic și arogant a simțit gustul amar al înfrângerii din mâinile voastre. Această luptă unică este cea care a dat victorie și glorie țării noastre de-a lungul revoluției, în anii de apărare sfântă și în toate conflictele națiunii iraniene cu Marele Satan”, a transmis Ali Khamenei.

În 2000, Iran și Statele Unite au jucat un amical pe Rose Bowl, din Pasadena, încheiat cu scorul de 1-1.
Cele două echipe s-au duelat și la Mondialul din 2022, în Qatar. Americanii au câștigat cu 1-0, printr-un gol marcat de Christian Pulisic.