Condusă de pe bancă de legendarul Vittorio Pozzo, Italia a câștigat Cupa Mondială în 1934 și 1938. Erau anii de glorie ai „Squadrei”, cei în care Pozzo, zis și Il Vecchio Maestro (Bătrânul Maestru), revoluționa fotbalul epocii cu sistemul său de joc 2-3-2-3.
Potrivit regulamentului din acele vremuri, echipa câștigătoare păstra trofeul Cupei Mondiale (numit pe atunci Victoire aux Ailes d’Or și rebotezat Jules Rimet în 1946) până la următoarea ediție. Din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, izbucnit în toamna lui 1939, edițiile din 1942 și 1946 nu s-au mai disputat, așa că trofeul a rămas în Italia până în 1950.
- Campionatul Mondial 2026 se vede live în Universul Antena, în perioada 11 iunie – 19 iulie
Ottorino Barassi a ascuns trofeul într-o cutie de pantofi
Trofeul era depozitat într-un seif dintr-o bancă din Roma, iar aici apare în poveste Ottorino Barassi, secretarul general al Federației de Fotbal din Italia. Barassi se temea că trupele naziste, care au ocupat Roma în septembrie 1943, vor confisca trofeul și îl vor topi. Așa că, într-o noapte, a scos trofeul din seif și l-a dus chiar în în apartamentul său situat în Piazza Adriana, din Roma.
Barassi nu a lăsat trofeul la vedere, ci l-a ascuns într-o cutie de pantofi pe care a pitit-o sub pat. Aparent, ofițerii Gestapo, care dădeau buzna inopinat în casele oamenilor, chiar i-au percheziționat apartamentul, dar nu au găsit nimic de valoare. Mitul spune că, deși au văzut cutia de pantofi de sub pat, nici măcar nu le-a trecut prin cap să o deschidă. Cine s-ar fi gândit că acolo se află cel mai de preț trofeu din fotbalul mondial?!

Dintr-un apartament din Roma într-un butoi cu ulei de măsline din Puglia
Unele surse din Italia notează că, la un moment dat, Ottorino Barassi s-a temut că trofeul va fi totuși descoperit de naziști. Așa că l-a trimis în Torremaggiore, un orășel din regiunea Puglia, în apropiere de Foggia. Acolo a fost preluat de rudele sale, Leonardo și Antonietta Barassi, care l-au ascuns într-un butoi cu ulei de măsline extra-virgin.
Cert e că Barassi, care după 1950 avea să aibă o carieră fulminantă ca oficial în fotbal, a apărat trofeul Cupei Mondiale chiar cu riscul de a fi executat de naziști. Înaintea Mondialului din 1950, disputat în Brazilia, italianul a predat trofeul, aflat într-o stare de degradare evidentă, reprezentanților FIFA.

Trofeul Cupei Mondiale, pierdut pentru totdeauna în 1983
După ce a salvat moștenirea supremă a fotbalului mondial, Ottorino Barassi a fost printre membrii fondatori ai UEFA, în 1954. Între 1952 și până la moartea sa, în 1971, a ocupat postul de vicepreședinte al FIFA, ocupându-se îndeaproape de organizarea Campionatelor Mondiale.
Cât despre trofeul Jules Rimet, acesta nu și-a găsit „liniștea” nici după război. În 1966, a fost furat în Anglia și găsit de un câine într-o tufă dintr-un parc din sudul Londrei. În 1983, trofeul a dispărut pentru totdeauna, furat după un jaf ca în filme din sediul Federației de Fotbal din
Brazilia, în Rio de Janeiro. Nici astăzi nu se știe dacă trofeul a fost vândut pe piața neagră sau, pur și simplu, topit pentru aur.
- Lamine Yamal ar putea rata Campionatul Mondial 2026. Anunţul care le dă fiori spaniolilor
- Decizia luată de Iran înainte de participarea la Campionatul Mondial 2026. Anunţul Federaţiei de la Teheran
- “E vina mea”. Gianluigi Buffon, mesaj după 20 de ani de la momentul controversat din finala Mondialului câştigată cu Italia
- Trump vrea să înlocuiască Iran cu Italia la Mondial. A început deja demersurile la FIFA
- Lamine Yamal s-a accidentat după ce l-a învins pe Ionuţ Radu. S-a întins pe gazon şi a fost înlocuit


































