„Victorie sau moarte!” Povestea singurului om care a jucat două finale de Cupa Mondială cu două naționale diferite

De-a lungul anilor, mai mulți jucători au disputat câte două finale de Campionat Mondial. Dar unul singur a făcut-o pentru două echipe naționale diferite: Luis Felipe Monti, zis și „Dublu Lat” datorită constituției sale atletice.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Mijlocaș defensiv cu o prezență fizică impunătoare, deși nu avea decât 1,70 metri, Monti a jucat pentru Argentina în finala Mondialului din 1930, iar patru ani mai târziu a reprezentat Italia în ultimul act cu Cehoslovacia. A rămas faimos și pentru o frază rostită, peste ani: „În 1930, în Uruguay, voiau să mă omoare dacă aș fi câștigat. În Italia, patru ani mai târziu, dacă aș fi pierdut”.

„Dublu Lat”, o forță a naturii

Născut în 1901, lângă Buenos Aires, Luis Monti a muncit de mic la ferma părinților săi. Drept răsplată, tatăl lui îl ducea să vadă meciuri de fotbal în capitală, așa că pasiunea lui Monti pentru sport a apărut firesc. Până să se oprească definitiv la fotbal, a practicat atletismul, care l-a ajutat să-și clădească un corp puternic, plin de mușchi.

Fotbalul l-a început la Huracán, a trecut apoi o scurtă perioadă pe la Boca Juniors, fără să joace însă niciun meci, după care a ajuns la San Lorenzo, unde avea să joace din 1922 până în 1930. Din 1924, a evoluat constant și pentru naționala Argentinei, alături de care a câștigat Campionatul Sud-American și medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, în 1928.

Reclamă

„Teroare”, cel fără de teamă, a cerut să nu joace finala din 1930

Absolut normal, Monti a fost convocat și pentru primul Mondial din istorie, cel din 1930, în Uruguay. Om de bază, despre care argentinienii spuneau că nu se temea de nimeni și nimic, Monti s-a remarcat prin jocul său extrem de dur, fiind poreclit „Teroare” de uruguayeni. Culmea, deși nu era un marcator, a înscris golul victoriei cu Franța (1-0), primul al Argentinei la un turneu final.

În dimineața finalei contra echipei țării gazdă, curajosul Monti i-a cerut antrenorului să nu joace. Zumelzú, înlocuitorul său, era însă accidentat, așa că staff-ul Argentinei a trebuit să-l convingă să intre totuși pe teren. Nu a fost o misiune ușoară deloc. Delegația argentiniană a apelat inclusiv la președintele lui San Lorenzo, echipa de club a lui Monti. În cele din urmă, „Dublu Lat” s-a înduplecat.

„M-au amenințat că îmi vor ucide mama și sora!”

Luis Monti a evoluat în acea finală de pe 30 iulie 1930, câștigată cu 4-2 de Uruguay, dar n-a fost deloc în apele lui. Niciun tackle caracteristic lui, nicio intrare sănătoasă la minge, niciun adversar tăvălit. A fost mult prea cuminte, iar fanii și presa din Argentina, dezamăgiți de atitudinea lui, l-au acuzat că a fost „fricos”, ba chiar că și-ar fi vândut țara.

Explicația acelei prestații? „Am fost amenințat că îmi vor ucide mama și sora dacă învingem. Aveau adresa, toate datele, mi-au arătat până și o fotografie cu mama având un pistol la cap. Eram terorizat. Nu ar fi trebuit să joc, i-am prejudiciat pe colegii mei”, mărturisea Monti, peste ani, în publicația argentiniană Clarín.

World Cup 2026 va avea loc în perioada 11 iunie – 19 iulie şi va fi transmis exclusiv în Universul Antena.

Transferul la Juventus și debutul în naționala Italiei

La câteva săptămâni după trista finală a Mondialului din 1930, doi italieni au venit la el acasă și i-au oferit echivalentul a opt mii de dolari, casă și mașină pentru a trece oceanul și a se transfera la Juventus. O ofertă de nerefuzat, pe care a acceptat-o fără să clipească, chiar dacă a trebuit să ia pauză timp de un an înainte să schimbe echipa, așa cum prevedea regulamentul acelor vremuri.

În vara lui 1931, Monti a ajuns în Italia, iar în câteva săptămâni, după ce a slăbit 11 kilograme, era din nou gata de joc. S-a impus imediat la Juventus și curând a schimbat și echipa națională. Monti avea strămoși în regiunea italiană Emilia-Romagna, așa că era eligibil să joace pentru Squadra Azzurra, pe care dictatorul Benito Mussolini o voia puternică pentru a servi ca propagandă a regimului său. Selecționerul Vittorio Pozzo l-a convocat imediat și l-a transformat în om de bază la mijlocul terenului. A primit și o nouă poreclă: nu mai era „Dublu Lat”, ci „Leul Albastru”.

„Victorie sau moarte!”

La Campionatul Mondial din 1934, jucat chiar în „Cizmă”, Luis Monti a evoluat în toate meciurile pentru Italia. Spre deosebire de turneul din urmă cu patru ani, de această dată totul avea să se termine cu bine, mai ales că Mussolini nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Italia a câștigat finala cu Cehoslovacia, scor 2-1 după prelungiri, și Monti a devenit campion mondial. Sigur, nu fără peripeții.

„Chiar înaintea finalei, Mussolini a coborât în vestiar să ne motiveze. Îl văd și acum ca și cum ar fi în fața mea. Impunător. Cu mâinile în șolduri și o voce răgușită, ne-a zis: ‘Băieți, câștigați sau veți fi trimiși în armată.’ Apoi am primit o telegramă: ‘Victorie sau moarte.’ Am încremenit”, rememora Monti, în presa din Argentina.

Retras în 1939, Luis Monti a devenit antrenor și a pregătit diverse echipe, printre care Juventus, Atalanta sau Pisa.
În 1950, s-a întors în orașul natal din Argentina, unde a lucrat multă vreme ca profesor de sport.
Monti a încetat din viață în 1983, la 82 de ani.