Uneori, viața bate filmul.
Era minutul 77 al finalei campionatului Columbiei. Pe stadionul Atanasio Girardot, din Medellin, gazdele de la Independiente și Santa Fe se aflau la egalitate, 1-1. În tur, la Bogota, fusese 0-0, așa că soarta titlului era pe muchie de cuțit.
În acea tensiune apăsătoare, de meci cu titlul pe masă în America de Sud, camerele televiziunii columbiene l-au surprins pe Hugo Rodallega.
Într-un picior, cu lacrimi în ochi
Plângea în hohote.
La 39 de ani, veteranul atacant al lui Santa Fe tocmai ceruse schimbarea, chinuit de dureri insuportabile la coapsă. Simțise înțepături încă de la încălzire, dar a ținut morțiș să joace. Numai că, după aproape 80 de minute de strâns din dinți, își târa efectiv piciorul pe teren.
Doar că mingea a refuzat să iasă de pe teren pentru ca Rodallega să fie înlocuit. De parcă a vrut și ea să contribuie, complice, la faza în care vârful lui Santa Fe s-a transformat într-un soi de simbol suprem al rezistenței în fotbal.
În minutul 79, Rodallega a primit o pasă de la colegul Alexis Zapata. A protejat mingea cu corpul, din experiență, apoi l-a deschis în banda dreaptă pe Edward López. După care a luat-o, într-un picior (literalmente), spre careul celor din Medellín.
Un gol suprarealist, cât un titlu
Imaginile sunt suprarealiste.
