Diego Maradona, selecționerul: costume stil „Goodfellas”, două ceasuri și o promisiune „nebună”

Diego Armando Maradona este una dintre figurile emblematice din istoria Cupei Mondiale, un geniu care a oferit momente de neuitat și irepetabile. Ca jucător, argentinianul a câștigat trofeul în 1986, la capătul unui turneu în care a încântat lumea.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Mai târziu, cel alintat El Pibe de Oro a revenit la Cupa Mondială, dar ca selecționer. În 2010, la Mondialul din Africa de Sud, Maradona a condus de pe bancă echipa națională a Argentinei, iar prestația sa, deși neîncununată cu un trofeu, a fost la fel de spectaculoasă.

O calificare obținută greu, în ultimul moment

Aventura lui Diego ca selecționer al „pumelor” a început în octombrie 2008, atunci când a preluat postul de la Alfio Basile. A început cu o victorie într-un amical, 1-0 cu Scoția, la Glasgow, dar preliminariile Cupei Mondiale i-au dat mari bătăi de cap. În aprilie 2009, Argentina pierdea cu 1-6 în Bolivia, rezultat care aproape că i-a întors pe ziariști împotriva lui Maradona.

Au urmat alte eșecuri dure, cu Ecuador, Brazilia și Paraguay, astfel că „pumele” au tremurat serios pentru calificare. Cu două runde înaintea încheierii preliminariilor în America de Sud, Argentina lui Diego se afla în afara locurilor calificante. O victorie la limită în Uruguay, în ultima rundă, a rezolvat situația, iar Maradona a explodat la adresa jurnaliștilor care îl criticaseră, transmițându-le câteva „urări de bine”. Drept urmare, a fost amendat și suspendat două luni de FIFA.

Reclamă

„Dacă luăm trofeul, voi alerga gol în Buenos Aires!”

Rebel și nonconformist, Maradona a surprins și în perioada premergătoare Cupei Mondiale. În ziua în care a anunțat lotul final, pe 19 mai 2010, Diego a ajuns cu întârziere la sediul Federației Argentiniene. Motivul? O nouă ceartă cu jurnaliștii, de această dată în parcare, unde a și călcat cu roata mașinii sale un fotograf insistent!

Lotul în sine a avut numeroase surprize. De pildă, Zanetti și Cambiasso, ambii de la Inter, au fost lăsați pe dinafară, în timp ce un anume Ariel Garcé, fundaș de 30, de la Colón, formație din subsolul clasamentului în Argentina, a prins convocarea. „Dacă o să câștigăm Cupa Mondială, voi alerga gol în jurul Obeliscului din Buenos Aires”, a decretat Maradona înaintea plecării spre Africa de Sud. Promisiunea ieșită din comun a rămas, însă, la stadiul de promisiune.

Maradona, cu costume în stil mafiot și două ceasuri la mâini

La Cupa Mondială, Diego s-a remarcat și prin stilul său vestimentar. Purta costume scumpe, elegante, fiind comparat de presă cu personajele din „Goodfellas”. Pe deasupra, avea două ceasuri la mâini, ambele Hublot Big Bang „Maradona”, ediție limitată. Unul arăta ora locală, din Africa de Sud, celălalt pe cea a Argentinei. Pentru noroc, rotea în mână niște mătănii, pe care le mai săruta din când în când.

„Am 23 de luptători și sunt pregătit să mor cu ei! Nu vorbesc despre titulari sau rezerve, oricine poate juca”, anunța Diego înaintea Mondialului. La antrenamente, nu se dădea înapoi de la joc. Atmosfera din lotul „pumelor” era una relaxată, cu zâmbete și bucurie, un haos aparent organizat. „Vreau ca băieții să vină cu chef și cu fericire la echipa națională”, le răspundea Maradona criticilor care îl acuzau că nu impune limite mai dure.

O Argentină spectaculoasă, care a zburdat până în sferturi

În grupa B a Mondialului, contra Nigeriei, Greciei și Coreei de Sud, Argentina a avut cea mai bună prestație din mandatul lui Maradona. Trei victorii, golaveraj 7-1 și un fotbal super ofensiv, energic și consistent. O echipă exuberantă, care a funcționat pe calapodul lui Diego. El Pibe a trăit la maximum pe bancă, un carusel al emoțiilor atât de caracteristic lui: a strigat, a sărit, a protestat, s-a bucurat, a plâns și de necaz, și de fericire.

În optimi, fotbalul convingător al Argentinei a continuat. Un 3-1 categoric cu Mexic, la finalul căruia Maradona a dedicat victoria poporului argentinian. „Astăzi le-am dat jucătorilor mei, cu tot sufletul meu, toate experiențele vieții mele”, a spus, fericit și emoționat, selecționerul „pumelor” după succesul cu mexicanii. Doar că în sferturi a venit dușul cel mai rece.

Eșecul dureros cu Germania și finalul mandatului

Meciul cu Germania, de la Cape Town, a venit într-un moment în care Maradona recâștigase încrederea presei, iar argentinienii începuseră să viseze la trofeu. Numai că pe teren a existat o singură echipă: Germania. Meciul a fost un dezastru pentru Argentina, depășită fizic și tactic de nemți. 0-4, iar visul lui Diego ajungea la final, în cel mai dureros mod posibil.

„Aș putea pleca mâine, habar nu am. Voi împlini 50 de ani pe 30 octombrie, iar acesta este cel mai greu moment din viața mea de când m-am retras din fotbal. A fost ca un pumn primit de la Muhammad Ali în plină figură. Nu mai am putere”, a declarat Maradona, epuizat, imediat după înfrângerea cu Germania. La nici o lună de la acest discurs, El Pibe părăsea naționala Argentinei, cu regretul că nu a mers până la capăt la Mondiale, așa cum o făcuse din teren.

24 de meciuri a stat Maradona pe banca Argentinei. A obținut 18 victorii și a pierdut de șase ori.
Gimnasia de La Plata, în 2020, e ultima echipă pe care a antrenat-o El Pibe.