Profimedia
Aşa am ajuns să vorbim despre prima familie cu doi selecţioneri, tată-fiu, din istoria României! Mircea şi Răzvan Lucescu au strigat: „Hai, România! În fiecare zi!” Indiferent că erau în ţară sau departe de ea. Iar trofeele pe care le-au cucerit în toată lumea au fost pentru România!
În familia Lucescu, dragostea pentru fotbal s-a transmis din tată în fiu! Răzvan a crescut lângă tatăl Mircea, iar virusul „fotbal” i-a intrat în sânge de mic. Pe vremea când Mircea o antrena pe Corvinul, Răzvan era mereu lângă el pe bancă.
„Eram un fel de mascotă a Corvinului. Erau momente extraordinare, le trăiam cu pasiune, cu emoţii. Când am fost întrebat ce se vrei să te faci când o să fii mare, am spus că fotbalist şi şef de stat, că vreau să ascult imnul, să mi se pună imnul„, a spus Răzvan Lucescu în exclusivitate la Antena Sport.
Şi l-a ascultat. Prima dată la meciurile Romaniei, atunci când tatăl său era selecţioner. 5 ani a stat Mircea Lucescu pe banca naţionalei, pe care a calificat-o la EURO ’84.
„Aveam e ani şi ceva când mergeam la meciurile echipei naţionale cu mama. Eram un moment emoţionant, un stadion întreg în picioare cântând. Se creau nişte emoţii puternice, mi se făcea pielea de găină şi am trăit cu această idee. Primul meci pe care l-am văzut live a fost contra Ciprului la Hunedoara, în 1982, în luna mai. 3-1 a câştigat România„, şi-a adus aminte Răzvan Lucescu.
Dar şi acasă, Răzvan trăia meciurile de la naţională ale tatălui său, ca pe stadion.
„Mă urcam şi pe televizor la momentele de bucurie. Plângeam şi sufeream la înfrângere„, a mai spus Răzvan Lucescu.
Mircea Lucescu l-a îndrumat pe Răzvan să devină portar: „Aşa n-o să te compare nimeni cu mine!”