„Acum pot să spun că nu urăsc Steaua! Tinerii sunt idioţi!” Răzvan Lucescu a dezvăluit ce a stat în spatele gestului obscen pentru Copos: „M-a dat afară pentru o noapte!”

Răzvan Lucescu, dezvăluiri de senzaţie

Profimedia

Răzvan Lucescu a vorbit despre unul dintre cele mai grele momente din cariera sa de antrenor. În 2006, Rapid era eliminată dramatic de Steaua, în sferturile de finală ale Cupei UEFA.

Reacţia lui Răzvan Lucescu, când a fost întrebat de marea rivală

„La sfârșitul jocului cu Steaua din sferturile de finală ale Cupei UEFA am încercat să îi fac pe jucători să fie pregătiți pentru meciurile care urmau fără să ne plângem pe umeri.  Acum pot să spun relaxat că nu urăsc Steaua. Sentimentele unui tânăr nu pot fi controlate. Tinerii sunt idioți și simt nevoia să facă lucruri care să șocheze.

Eram acel suporter înnebunit din spatele tatălui meu, care îl susținea vehement. Privesc înapoi cu un zâmbet în colțul gurii. Sunt antrenor de fotbal și trebuie să existe respect față de celelalte echipe. După meci trebuie să lăsăm aceste lucruri. FCSB pentru mine e Steaua„, a spus Răzvan Lucescu la Kanal D, conform fanatik.ro.

Răzvan Lucescu, despre semnul obscen pe care i l-a arătat lui George Copos

Un alt moment tensionat a fost acela în care i-a arătat semne obscene lui George Copos, pe vremea când antrena Rapid. Actualul tehnician al celor de la PAOK Salonic recunoaşte că nu a fost întâmplător acel gest.

„Cred că da! S-a simțit exclus din acel succes și euforie a acelui grup. Nu am ajuns întâmplător la acel gest. M-a dat afară pentru o noapte. La Rotterdam nu a venit la meci și știu că după acel meci când am făcut 1-1 a spus că la București o să ne bată 4,5-0.
M-a întărâtat acel lucru, mai ales că am avut o relație de dragoste și ură. A arătat o ostilitate permanentă față de mine dar mi-a dat posibilitatea să antrenez Rapidul timp de trei ani de zile. Îi sunt total recunoscător și îl iubesc pe domnul Copos. Altă gândire, altă maturitate„, a mai spus Răzvan Lucescu.

Răzvan Lucescu, momente unice pe banca României

Pasiunea pentru fotbal se moşteneşte! Iar cea mai bună dovadă este familia Lucescu. Tatăl Mircea i-a arătat primii paşi în fotbal fiului Răzvan, iar povestea a mers mai departe. Prima dată la meciurile Romaniei, atunci când tatăl său era selecţioner. 5 ani a stat Mircea Lucescu pe banca naţionalei, pe care a calificat-o la EURO ’84.

„Aveam e ani şi ceva când mergeam la meciurile echipei naţionale cu mama. Eram un moment emoţionant, un stadion întreg în picioare cântând. Se creau nişte emoţii puternice, mi se făcea pielea de găină şi am trăit cu această idee. Primul meci pe care l-am văzut live a fost contra Ciprului la Hunedoara, în 1982, în luna mai. 3-1 a câştigat România„, şi-a adus aminte Răzvan Lucescu.

Dar şi acasă, Răzvan trăia meciurile de la naţională ale tatălui său, ca pe stadion.

„Mă urcam şi pe televizor la momentele de bucurie. Plângeam şi sufeream la înfrângere„, a mai spus Răzvan Lucescu.

Mircea Lucescu l-a îndrumat pe Răzvan să devină portar: „Aşa n-o să te compare nimeni cu mine!”

Ca portar, Răzvan n-a ajuns unul de naţională. Dar porţile României i s-au deschis, când a ajuns antrenor. Emoţiile l-au copleşit pe Răzvan Lucescu, la debutul pe banca României, în 2009. 1-0 în Lituania, gol marcat de Marica, atacantul crescut de Mircea Lucescu la Şahtior.

„Un moment inegalabil pentru că, probabil, nu voi mai ajunge la o astfel de senzaţie. La meciurile astea e ca şi cum ar fi de fiecare dată 1 Decembrie, pentru că reprezinţi un popor. pentru că în spatele tău este o ţară întreagă„, a mai spus Răzvan Lucescu.