De ce se întrerup tot mai des cursele pe ploaie? Dacă ați văzut începutul cursei de sprint din Miami, veți fi observat că, deși pista nu era foarte udă, jerbele de stropi ridicate de mașini erau impresionante.
Piloții s-au plâns de acest lucru și în comunicarea radio. ”Vizibilitatea e cu-adevărat cea mai proastă de care am avut vreodată parte într-o mașină de curse”, a spus Oscar Piastri.
După cursă, am văzut o memă în care scria: ”Senna, dacă ar vedea o cursă de 18 tururi primind steag roșu din cauza vizibilității reduse create de ploaie, după un tur în spatele mașinii de siguranță, ar zice că e penibil”.
Dar nu e chiar așa. Vizibilitatea din cockpit a curselor pe ploaie chiar a scăzut mult, din motive pe care le voi expune. Au existat ocazii, cum a fost Marele Premiu al Belgiei din 2021, când cursa, din păcate, nici nu s-a mai disputat, din cauza ploii.
Pneuri mai mari, apă mai multă în aer
Dimensiunile și greutățile monoposturilor au crescut constant din 1995 încoace. În 1995, greutatea minimă admisă a unei mașini i de F1 era de 595 kilograme. Dar din ce în ce mai multe echipamente au devenit necesare competiției.
În plus, în 2010, realimentarea cu combustibil în timpul unei curse a fost interzisă. A fost o măsură luată tot pentru creșterea securității piloților. Incidente precum cel în care tatăl lui Max Verstappen, Jos, a dispărut într-o bilă de foc pentru câteva secunde aproape că nu mai sunt posibile. Numai că, dacă până în 2010 o mașină transporta între 50 și 60 kilograme de combustibil, acum ea ”duce” între 150 și 170 de kilograme.
De la 595 la 800 de kilograme
În 2010, greutatea minimă a unui monopost a devenit de 620 kilograme. Și tot așa, până ce, în acest an, a ajuns la 800 kilograme, cu o greutate maxim admisă pentru pilot de 82 de kilograme. La anul, e adevărat, această greutate a mașinii va scădea cu aproximativ 30 de kilograme.
Ideea e însă că, ”tonajul” unui monopost crescând, pneurile de F1 au devenit și ele mai mari și mai robuste. De pildă, prin regulament, în 2017, lățimea pneurilor din față (talpa) a crescut de la 245 milimetri la 305, iar cea a pneurilor din spate de la 325 la 405 milimetri. Or, o lățime mai mare a pneului în contact cu pista udă înseamnă mai multă apă pulverizată în atmosferă.
