Home | Fotbal | Fotbal extern | Din cauza ceții, a stat singur pe teren 15 minute: Un polițist: ”Pentru Dumnezeu, ce mai faci aici?”

Video

Din cauza ceții, a stat singur pe teren 15 minute: Un polițist: ”Pentru Dumnezeu, ce mai faci aici?”

Cătălin Oprișan Publicat: 27 decembrie 2021, 13:36 / Actualizat: 27 decembrie 2021, 18:15

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește AS.ro pe Discover

După ce a terminat școala, Samuel Bartram s-a apucat direct de muncă. Născut în anul în care Primul Război Mondial plecase la drum, avea familie numeroasă. A trecut direct în mină, dar, în paralel, a mers și la fotbal, pe care-l iubea. Juca vârf, uneori ”aripă”, într-o ligă amatoare, în nord-estul Angliei. A mers la un trial, la cei de la Reading, a plăcut. La un moment dat, Boldon Villa, clubul său, a ajuns în Cupa Angliei. A rămas, pe drum, fără portar, așa că Sam s-a oferit să intre între buturi. Pur și simplu întâmplător, la partidă a asistat și un ”spion” de la Charlton Athletic, Anthony Seed. I-a plăcut ce a văzut, i l-a recomandat pe Bartram fratelui său, Jimmy Seed, Managerul General.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

A semnat cu cei de la Charlton în 1934. Nu i-a mai părăsit niciodată, adunând peste 620 de partide oficiale. 22 de ani. Se retrăgea în 1956, fiind considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria clubului. În primii trei ani, a plecat din Division Three și a ajuns să evolueze contra granzilor.

”Noi atacam constant și îi vedeam tot mai puțin pe colegii mei”

Pe 25 decembrie 1937, Charlton avea meci, contra celor de la Chelsea, pe ”Stamford Bridge”. ”La scurt timp după lovitura de start, ceața a început să fie tot mai deasă. A trecut peste capul lui Vic Woodley (n.a. – portarul celor de la Chelsea) și înainta spre mine”, povestea Sam în autobiografia sa. ”Arbitrul a oprit jocul și apoi, pe măsură ce vizibilitatea a devenit mai clară, l-a reluat. Noi atacam constant și îi vedeam tot mai puțin pe colegii mei”, nota Bartram.

În minutul 61, la scorul de 1-1, centralul a decis întreruperea meciului. DIn cauza ceții, nu se mai vedea nimic. ”Mă plimbam liniștit pe linia porții, fericit, știind că Chelsea e prinsă în propria jumătate. Credeam că tot atacăm, dar mingea nu vrea să intre în plasă, căci niciun jucător nu se întorcea să se așeze pe teren pe poziția sa, așa cum ar fi trebuit în urma marcării unui gol. Timpul a trecut și am mers spre marginea suprafeței de pedeapsă, prin ceața care devenea din ce în ce mai groasă. Nu vedeam nimic! La un moment dat, o siluetă a apărut prin perdeaua de fum din fața mea. Era un polițist care, uimit, m-a întrebat: <<Ce Dumnezeu cazuţi aici? Meciul a fost oprit acum un sfert de oră! Terenul este gol!>> M-am dus la vestiar, unde restul echipei noastre ieșea deja de la dușuri. Toți râdeau de mine”, mai povestea fostul portar.

Sam Bartram stătuse singur, pe gazon, preț de 15 minute!!!

Reclamă

Avea să continue la Charlton multă vreme. Prindea patru mari finale pe ”Wembley” (două FA Cup și două Football League War Cup Southern), câștigând Cupa Angliei în 1947. Înaintea semifinalei cu Newcastle United, de pe ”Elland Road”, pe 29 martie, a duferit o toxiinfecție alimentară. A refuzat să stea pe bancă, a intrat titular, cu o compresă caldă, imensă, pe stomac, pe care i-o schimbau din 10 în 10 minute!!! Pe 6 martie 1954 a stabilit recordul de prezențe din English Football League, cu 500 de apariții. Deși adunase 40 de ani, avea să prindă, atunci, locul secund în clasamentul celor mai buni jucători din fotbalul englezesc. S-a retras la 42 de primăveri, cu 623 de apariții, toate pentru Charlton. A antrenat puțin, prin 1960, pe cei de la Luton Town. În paralel a deținut o rubrică în ”The People”. S-a stins în 1981. La 50 de ani de la retragere, clubul a botezat barul cu numele său. Nepotul, Jimmy Bartram, a evoluat la Falkirk, în Scoția.