Gazzetta dello Sport notează că antrenorul Cristian Chivu reprezintă un pariu pentru banca tehnică a formaţiei Inter Milano. Românul ar urma să semneze vineri un contract pe două sezoane, pentru un salariu de 2,5 milioane de euro pe an.
Chivu, 100% interist, fost mare jucător şi fost câştigător de triplă, este încă un pariu, pentru că în CV-ul său de antrenor se poate lăuda doar cu banca la Nerazzurri Primavera şi cu o parte a unui sezon la Parma, scrie Gazzetta dello Sport.
Foştii jucători ai lui Cristi Chivu, mesaje superbe după ce românul s-a înţeles cu Inter
Italienii notează că pariurile pot merge bine, deoarece istoria lui Inter nu este străină de antrenori autohtoni care au făcut saltul la prima echipă şi au obţinut rezultate, dar mai presus de toate, ultimele sezoane impun încredere în conducere. Un antrenor cu puţină experienţă trebuie să fie ajutat de o super echipă care să îmbine calităţile tehnice cu un nivel ridicat de personalitate, subliniază sursa citată.
Carismatic, înţelegător şi cu un accent deosebit pe conceptul de echipă. Aşa este descris Cristian Chivu de către băieţii pe care i-a antrenat în echipa Primavera a nerazzurrilor în Corriere della Sera. Pe 18 februarie a început aventura sa cu Parma, prima în Serie A. Acum este gata să se întoarcă la Milano, de data aceasta o va face intrând pe uşa din faţă a Appiano Gentile. Uşa primei echipe, ca în 2010. ”Ne-a povestit cum în anul Tripletei vestiarul era format din diverse grupuri interne. Dar când intrau pe teren erau toţi fraţi. Acesta era secretul lor’, îşi aminteşte William Rovida, fostul său portar în acest an la Pro Patria.
„Atunci când jucam, era ca şi cum era pe teren cu noi”, spune Dennis Curatolo, fostul său atacant. Un antrenor a cărui implicare a fost totală: „Îmi voi aminti întotdeauna pauza unui meci de Youth League – Nerazzurri erau în dezavantaj, în ciuda unei prestaţii excelente – antrenorul a intrat în vestiar aproape în lacrimi. Ne-am întors pe teren şi am jucat incredibil de bine”. Motivul? ‘Îi păsa prea mult de noi şi trăia meciurile noastre pe viu. La fiecare gol ne încuraja ca un nebun. Prezenţa lui era esenţială. O pasiune care se simţea şi în cuvintele sale. „Te transporta când vorbea. Îţi dădea fiori. Era capabil să atingă cele mai profunde coarde. Erai gata de orice pentru el”, spune Lorenzo Peschetola, anul acesta la Legnago.
Umil de la început, în ciuda trecutului său de mare fotbalist. „Se punea la acelaşi nivel cu noi, căutând mereu confruntarea”, spune Mattia Sangalli, mijlocaş la Trento şi fost jucător al nerazzurrilor. Atent la latura umană şi la bunăstarea jucătorilor săi. Mai ales în momentele cele mai dificile. ‘Fiţi încrezători, sunteţi puternici. Lasă terenul să vorbească, asta e tot ce contează’, cuvintele spuse lui Rovida după o greşeală. Mai multe miuţe l-au avut în prim plan: „A fost splendid. A rezistat puţin, pentru că fuma mult. Dar era prea puternic, el făcea diferenţa”.
Vorbele lui Peschetola sunt urmate de cele ale fundaşului Andrea Moretti: „Era competitiv, nu voia să piardă niciodatăi”,. Iar la finalul antrenamentelor, penalty-urile: „De multe ori se oprea pentru a le executa”, îşi aminteşte Rovida, „toate ajungeau în corner.
Influenţa culturii olandeze este clară în mentalitatea sa. „El aduce cu el concepte din şcoala Ajax. Viziuni noi şi diferite faţă de schemele italiene clasice”, explică Sangalli. Fără module fixe, pentru că „echipele sale trebuie să fie capabile să schimbe schemele, chiar în cadrul aceluiaşi joc. Ne-a repetat să nu gândim fotbalul prin module sau tactici, ci ca ocupare a spaţiului şi transmitere rapidă a mingii”. O căutare a jocului care nu este „un scop în sine, ci vizează rezultatul”, conchide Moretti.
