Când a ajuns, prima dată, pe Dhaulagiri, vârful de 8.167 de metri, era tapițer, lucra. Nu devenise bunic și nu avea în palmares niciun vârf peste 8.000. ”Totul era diferit în 1988, la prima ascensiune”, își aduce amintre Carlos Soria, alpinist spaniol. Tipul neprielnic l-a împiedicat să ajungă sus, dar s-a îndrăgostit de Himalaya. A revenit în 2001, în același loc. Apoi, în 2006. Pepe Garces, tovarășul său, s-a stins aici, după o cădere. În 2011, în 2012. Uneori, și primăvara, și iarna. 2018, 2019. Degeba, nu a reușit să-l învingă. ”Am confundat culoarul, am ajuns la 100 de metri de vârt și l-am ratat”, zice. Acum, ”a 11-a încercare va fi norocoasă”. La 82 de ani, bunicul vrea să încerce imposibilul.
”Muntele acesta e special pentru mine. Nu voi urca doar pentru Carlos Soria, ci pentru toți cei în vârstă din Spania. Pandemia ne-a făcut mult rău, vreau să demonstrez că trăim, că revenim la viață!” Câteva zile la 4.700 de metri, pentru aclimatizare, apoi, alături de Sito Carcavilla și de Luis Miguel Soriano, până la Tabăra Bază 2, la 6.600 de metri. De aici, atacul!
- Ultimele sale cuceriri: K2 (65 de ani), Broad Peak (68), Makalu (69), Gasherbrum I (70), Manaslu (71), Kanchenjunga (75) și Annapurna (77)
În rucsac, are câteva flori croșetate de a sa soție, Cristina. Își aduce aminte de prima ascensiune la 14 ani, pe Guadarrama. La 28 făcea deja parte din prima expediție spaniolă care urca pe Elbrus, ”vârful Europei”. Peste trei ani, sus pe Denali, în Alaska. Primul ”optmiar” himalayan, Nanga Parbat, în 1990. Everestul, în 2001. Din 14 vârfuri peste 8.000 de metri, câte există, 12 au fost rezolvate. Dhaulagiri și Shisha Pangma rezistă.
”De când am ieșit la pensie, viața e frumoasă. Am timp să fac ceea ce vreau”, adaugă. Acasă, în Moralzarzal, Guadarrama, a intrat în camera hipobarică. Trage de el, pentru a nu avea probleme cu proteza cu care s-a ”completat” acum doi ani, la genunchi. Imediat după operație, a atacat Vârful ”Lenin”, 7.134 de metri, din Pamir. ”Mă dor toate, de ce să mă ascund, ca pe moșnegi, dar joc teatru. Nu am probleme cu altitudinea, din contră, de la 7.000 de metri în sus mă simt senzațional. Dhaulagiri, venim!”