Dunk-ul lui Michael Jordan de la linia de libere / X @SportsCenter
6 februarie 1988 – o dată istorică pentru NBA și pentru weekend-urile de All-Star. E ziua care a marcat unul dintre cele mai iconice concursuri de Slam Dunk din toată istoria sportului de pe parchet, protagoniștii în duelul de pe Chicago Stadium fiind Michael Jordan și Dominique Wilkins.
Concursurile de Slam Dunk erau la început de drum în NBA la momentul respectiv. Inițial, a fost organizat un astfel de eveniment în 1976, în ultimul an înainte de fuziunea dintre NBA și ABA, atunci când Julius Erving, o adevărată legendă a sportului, a venit cu ideea ca cei mai buni oameni care “trântesc” mingea în plasă să se strângă și să concureze între ei.
Jucătorul de la Philadelphia 76ers a câștigat ediția inaugurală, după care în sezonul viitor NBA a decis să organizeze un astfel de turneu pe tot parcursul sezonului, însă ideea s-a stins. A reapărut totuși la mijlocul anilor ’80, fiind introdus în programul All-Star Weekend-ului din 1984.
-
All-Star Game 2026 se vede LIVE EXCLUSIV pe AntenaPLAY în noaptea de duminică spre luni, de la ora 00:00
Jordan – Wilkins, o rivalitate de ani de zile la dunk-uri
Până la duelul din 1988, cei doi baschetbaliști își creaseră deja un nume în ligă ca fiind doi dintre cei mai spectaculoși oameni de pe parchet. Cei doi chiar au participat la concursul de Slam Dunk din 1985, atunci când Dominique Wilkins s-a impus în marea finală în fața lui Michael Jordan la o diferență de 11 puncte. Atunci, “His Airness” era doar un debutant la Chicago Bulls, însă demonstra deja că poate fi o legendă.
Ulterior, Wilkins a mai participat la concurs și în 1986, atunci când Jordan a lipsit, însă jucătorul Atlantei Hawks nu a putut să câștige al doilea titlu la rând, fiind învins de coechipierul său Spud Webb. Peste un an, Michael revenea la eveniment, însă atunci a lipsit “The Human Highlight Film”, motiv pentru care revanșa jucătorului lui Chicago, care a câștigat, nu s-a simțit completă.
Soarta i-a adus însă față în față până la urmă din nou la concursul de Slam Dunk din 1988, atunci când amândoi luptau pentru al doilea lor titlu chiar în “casa” lui Jordan, la Chicago Stadium. La acel spectacol au mai luat parte Clyde Drexler (Portland Trail Blazers), Otis Smith (Golden State Warriors), Jerome Kersey (Portland Trail Blazers), Greg Anderson (San Antonio Spurs) și Spud Webb (Atlanta Hawks).
Cum s-a scris istoria concursului din 1988? Începutul
Să ne aducem aminte care a fost formatul concursului. Toți jucătorii erau nevoiți să efectueze două dunk-uri, iar cele mai bune patru punctaje avansau din prima rundă în semifinale. Ulterior, baschetbaliștii trebuiau să bage de trei ori mingea în plasă, iar cei mai buni doi oameni avansau în marea finală, unde tot trei dunk-uri punctau.
“Așteptările în Chicago sunt stratosferice“, spunea atunci Wilkins înainte de concurs, potrivit nba.com.
În prima rundă, jucătorul celor de la Hawks s-a dovedit mai spectaculos decât Jordan, învingându-l cu 96 la 94. Cei doi au avut cele mai bune punctaje și au intrat în semifinale, acolo unde au fost urmați de Otis Smith și de Clyde Drexler.
Overhead shot of Dominique Wilkins in the 1988 Slam Dunk Contest. pic.twitter.com/zWURknfKub
— Paul Knepper (@paulieknep) June 28, 2024
Primul dunk de la linia de libere
În a doua rundă, Jordan i-a surprins pe cei 18.403 oameni prezenți la Chicago Stadium. “Air” a pus piciorul la linia de libere, după care a început să facă pași în spate și să își ia avânt. “Jordan spunea cândva că dunk-ul perfect ar fi un 360 de la linia de libere“, a spus comentatorul atunci pe transmisiunea în direct.
Premoniția s-a întâmplat pe jumătate. Jordan nu a făcut un 360, dar a reușit un dunk spectaculos de la linia de libere. Limba scoasă, picioarele îndepărate, marcă înregistrată Michael. Așa a venit primul punctaj perfect, un 50, din acel concurs. Din 1976 nu mai văzuse baschetul un om care să dea dunk de la linia de libere, chiar de la Julius Erving, omul care a început totul în concursurile de Slam.
Wilkins s-a văzut nevoit să răspundă și a făcut-o cu brio, punctând și el foarte bine. După semifinale, Jordan s-a clasat pe locul 1 cu 145 de puncte (50+48+47), în timp ce jucătorul lui Atlanta a fost pe 2 cu 143 (49+47+47). Astfel, cei doi ofereau în sfârșit reeditarea finalei mult așteptată din 1985 încoace.
Finala Jordan – Wilkins, un nou dunk de la libere și controversa
După tragerea la sorți, “The Human Highlight Film” s-a văzut primul pe parchet. Wilkins și-a aruncat mingea cu panoul, s-a înălțat și a aruncat cu forță “bila de foc” în plasă. 50 de puncte! Vine replica lui Jordan. Din lateral, “His Airness” se ridică, își duce mingea la cap, o lasă în jos și pe spate reușește dunk-ul. Din nou, jurații se bucură de spectacol: 50 de puncte!
După o primă rundă în care s-a mers cap la cap, revine Wilkins și jucătorul lui Atlanta merge paralel cu linia de fund, face o “morișcă” și dă un dunk cu o mână. 50 de puncte! Din nou! Răspunsul lui Jordan e și mai așteptat acum. Tot din lateral, dar de pe cealaltă parte, Michael înscrie, dar punctează doar cu 47, spre nemulțumirea publicului din Chicago Stadium, care a “erupt” de frustrare.
“Acești jurați vor avea nevoie de garda națională să iasă de pe Chicago Stadium“, a spus pe transmisiune unul dintre comentatori în spirit de glumă, simțind însă ce e în jurul său.
Wilkins intră pe parchet, iar cu cel puțin 48 de puncte își asigura titlul la concursul de Slam Dunk din 1988. Baschetbalistul vine din lateral, aruncă o nouă “morișcă”, de această dată cu două mâini, iar punctajul face publicul să fie în delir, DOAR 45 de puncte!
“Am fost șocat. Eu i-aș fi dat 49 sau 50“, își aducea aminte Jordan.
Astfel, Jordan, cu un dunk rămas, avea nevoie de minim 49 de puncte ca să câștige, așa că a mers la sigur cu ce știa că i-a adus deja un maxim. Își ia din nou avânt din cealaltă jumătate a terenului, aleargă și ratează primul dunk de la linia de libere.
Jordan mai avea însă dreptul la o încercare și a doua oară n-a irosit-o, “trântind” mingea în coș. 50 de puncte și titlul de la concursul de Slam Dunk rămâne la Michael, care a recunoscut și el după că rezultatul e posibil să fi fost influențat și din cauza faptului că totul s-a întâmplat în Chicago, la el acasă.
În plus, doi dintre jurați aveau legături strânse cu Chicago: Gale Sayers, fost star al echipei de fotbal american Chicago Bears, și fostul jucător din NBA Tom Hawkins, născut în “Windy City”.
“Simt că dacă nu eram în Chicago, rezultatul ar fi fost altul“, spunea Jordan.
Loading ...- Denver Nuggets – Golden State 116-93. Nikola Jokic, aproape de un triple double
- Shai Gilgeous-Alexander, prestaţie de vis în Oklahoma City – New York 111-110. Un fan a câştigat 20.000 de dolari
- Suspendare pentru Luka Doncic în NBA
- Detroit Pistons merge “ceas” și fără Cade Cunningham. Victorie la pas contra Minnesotei Timberwolves
- Moment istoric în NBA. LeBron James și Bronny, primul assist tată-fiu: „Ceva deosebit pentru familia noastră”
