„Nu renunța! Va fi greu, dar va merita!” Confesiunea Nadiei pentru Marca, la 50 de ani de la „nota 1.00”

Vorbim și astăzi, după 50 de ani, despre cele 17 secunde în care tabela a afișat acel 10. Nu știam că va deveni un moment istoric, mai ales într-o societate în care uităm atât de repede. De multe ori auzi: „Da, a fost frumos, felicitări. Ce urmează acum?”. Dar simt că acel moment a inspirat mulți oameni și le-a dat speranța că pot realiza ceva măreț. Faptul că încă vorbim despre el după jumătate de secol este cu adevărat special.

Marca: Simțiți că acesta este unul dintre primele momente care le vin oamenilor în minte atunci când se gândesc la marile realizări din sport?

Da, chiar și acum. Când mă întâlnesc cu prietenii, îmi spun: „Salut, Miss Perfect 10!”.

Marca: Aveați doar 14 ani când ați obținut acel rezultat. A fost un avantaj sau o povară?

Pur și simplu s-a întâmplat. Poate că a fost un avantaj, pentru că atunci când ești foarte tânăr nu simți aceeași presiune. Am simțit-o mai târziu, la a doua mea Olimpiadă, când am mers acolo ca campioană olimpică. Dar trebuie să ținem cont că înainte să concurez la 14 ani, făceam gimnastică deja de opt ani. Aveam în spate foarte multă muncă și experiență.

Marca: Ați spus că nota 10 nu este doar o realizare personală, ci ceva important pentru copii și pentru viitor. Ce sperați să însemne acest an aniversar pentru români?

În primul rând, mă simt extrem de onorată că România a declarat 2026 „Anul Nadia”, și nu doar anul 2026. Soțul meu a făcut o glumă foarte bună. A spus că, în mod normal, oamenii primesc cel mult o zi dedicată, iar eu am primit un an întreg. Importanța acelui moment, impactul său și moștenirea pe care a lăsat-o sunt uriașe. Este minunat să organizăm gale și festivități, dar ceea ce contează cu adevărat este ca noile generații să preia această moștenire și să meargă mai departe. Pe 18 iulie 2026 vom inaugura Pavilionul de Gimnastică Nadia Comăneci din București. Sunt foarte, foarte fericită.

Marca: Dacă ați putea schimba ceva la antrenamentele din copilărie, ce ați schimba?

Nimic.

Marca: Nimic?

Nimic. Pentru că orice schimbare, oricât de mică, m-ar fi făcut alt om decât sunt astăzi. Iar eu îmi place cine sunt acum. Mi-aș spune doar atât: urmează-ți drumul. Vor exista momente ușoare și momente grele, dar ai încredere în tine și fii curajoasă.

Marca: Ați trăit între două țări. Vă simțiți acasă în ambele?

Da. Merg acasă în România și merg acasă în Oklahoma. Am familie în România și familie în Oklahoma.

Marca: Cum este relația cu oamenii de aici și cei de acolo?

Pentru mine este ca și cum ar fi o singură țară. România mi-a oferit rădăcinile, cultura, educația și jumătate din viață. Tot ceea ce am învățat aici am dus cu mine în Statele Unite. Acum simt că viața mea este mai bogată pentru că am două case.

Marca: Ați lăsat România într-un mod dramatic, trecând clandestin granița cu Ungaria. Ați depășit acel episod?

Nu. A fost o perioadă dificilă și diferită. Pentru mine, atunci a fost cea mai bună decizie posibilă. Nu era vorba doar despre mine. Regimul era dificil pentru toată lumea. Simțeam că nu mai evoluez și că oportunitățile erau foarte limitate. De aceea am plecat. Dar m-am întors mereu.

Marca: Ce părere aveți despre creșterea vârstei minime la 16 ani?

Nu este o diferență foarte mare. Copiii încep gimnastica la șase, șapte sau opt ani, iar după opt ani sunt pregătiți pentru Jocurile Olimpice. În alte sporturi limita este chiar mai mică. Cred că la săriturile în apă este 13 ani. Și mai este cazul lui Chloe Kim, care a concurat la 13 ani. Și voi credeați că eu eram foarte tânără?

Marca: Ce ați simțit la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 văzând noua generație de gimnaste?

Sunt extraordinare. Desigur, este Simone Biles, pe care toată lumea o admiră. Dar nu este vorba doar despre Simone Biles ca sportivă, ci și despre povestea și imaginea ei. Mi-a plăcut să o văd concurând alături de Rebeca Andrade. Sunt două gimnaste foarte diferite, una mai acrobatică, cealaltă mai artistică. Nivelul este extrem de ridicat.

Marca: Există vreo sportivă care vă amintește de dumneavoastră?

Cred că fiecare este unică.

Marca: Spuneți că perfecțiunea se construiește prin muncă, disciplină, sacrificiu și credință. Într-o lume plină de distrageri, mai este valabilă această rețetă?

Da. Astăzi este mai importantă ca niciodată. Prin activitatea noastră în cadrul Laureus Sport for Good încercăm să arătăm că sportul nu înseamnă doar performanță. Este o necesitate, la fel ca educația. Sportul îi învață pe copii să gândească, să găsească soluții și să se descurce în viață. Îi învață disciplina, spiritul de echipă, responsabilitatea, cum să gestioneze greșelile și cum să se ridice după un eșec. Cred că astăzi este esențial, pentru că există mult mai multe distrageri pentru copii, iar multe dintre ele sunt nocive. De aceea sportul este atât de important.

Marca: Dacă ați putea sta de vorbă cu Nadia de la 14 ani, ce i-ați spune?

I-aș spune: „Sunt foarte mândră de tine. Urmează-ți instinctul. Fii curajoasă. Nu renunța. Va fi greu, dar va merita.”