AS.ro Home
Palatul Regal, apărut între 1885-1887, a început să găzduiască petrecerile de Anul Nou. După 1900, Alexandru Marghiloman era cel care deschidea sărbătoarea
La 1691, Papa Inocențiu al XII-lea (1615-1700), alintat ”Tatăl săracilor”, stabilește că 1 ianuarie devine, oficial, ziua cu care pornește la drum noul an. Până atunci, Crăciunul dădea startul. În același timp, la multe popoare care viețuiau în emisfera nordică, anul începea la 1 martie. Aceasta din punct de vedere religios, deoarece calendaristic, Caterina de Medici (1519-1589) stabilise borna de 1 ianuarie încă de pe la 1565.
În țara noastră, primii care au adus acest cuvânt au fost studenții de la Paris. ”Revelion” provenea de la „réveiller”, care înseamnă „a se trezi”, „a fi treaz”. Întâia dată pe teritoriul actualei Românii, termenul apare în Dicționarul de Neologisme al paharnicului Constantin Stamati, tipărit la Iași, în 1851. Desemna ”cina de după bal, mai cu seamă cea de Anul Nou”, deci nu era obligatoriu ca ”Revelionul” să se celebreze la cumpăna dintre ani!!! Abia peste trei decenii, Regina Elisabeta introduce serbarea de pe 31 decembrie. Regele Carol I trimite o depeșă fratelui său, Friedrich (1843-1904), datată 28 decembrie 1882, în care se plânge acestuia de faptul că Palatul Regal este neîncăpător pentru petrecerea de Revelion. Așa și era: invitase 2.500 de suflete, artiști, politicieni, oameni de cultură, ofițeri, numai numărul acestora din urmă depășind 260 de persoane! Palatul Regal era, în fapt, casa lui Dinicu Golescu, ridicată pe la 1820 și devenită, ulterior, ”palat de țeremonie”.
La Ploiești, primul ”Revelion” popular se ține la… ”Muzeul Ceasului”
Petrecerile se extind cu repeziciune în Bucuresci. Nu se mai fac acasă, în curțile boierești. Se merge la ”Capșa”, la ”Kubler”, cafeneaua de la parterul Hotelului ”Imperial”, la jupân Fialkowski, la subsolul clădirii de pe Strada Regală, colț cu Calea Victoriei. Uneori, când serbarea e și mai mare, se închiriază… Teatrul Național, unde pot intra 1.000 de persoane!!! Bucatele-s felurite, băuturile, asemenea, se aduc cei mai buni lăutari.
La 1903, la Ploiești, prefectul Luca Elefterescu vine cu ideea unei petreceri ”populare” la cumpăna dintre ani. Practic, vorbim despre primul ”Revelion” pentru toată lumea. Chermeza e la el în vilă, devenită, ulterior, ”Muzeul Ceasului”. Avem câteva rânduri păstrate de la regretatul istoric ploieştean Paul D. Popescu. Sursa sa a fost una extrem de credibilă, bunicul său. Acesta era, la 1900, „cofetar fără prăvălie“ în Ploieşti, unul dintre cei mai pricepuţi şi mai căutaţi în oraş pentru siropuri, dulceţuri, şerbeturi, bomboane, caramele şi multe alte dulciuri. Ajutat de soţia sa, cofetarul îşi vindea marfa la cofetării sau băcănii, dar asigura şi un fel de „catering“, în sensul că prepara desertul pentru „marile petreceri boiereşti“ din Ploieşti. Petrecerea de „bulion“, după moda franţuzească.
„În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu. – Dom’ Miai, vrea dom’ dipotat ca vineri să te înfăţişezi la dânsul cu tot ce-ţi trebuie… – Da, ce – se miră cofetarul – doar nu-l cheamă Vasile ? – Nu-l cheamă, da se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou… Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzească“, relatează Paul D. Popescu, din amintirile bunicului, primul contact al ploieştenilor cu ideea de Revelion.
Pentru că termenul ”revelion” părea ceva mai greu de pronunțat, s-a ajuns la ”bulion”, fără nicio legătură cu faimosul preparat. Astfel, la plecarea de la ”petrecerea de bulion”, fie beai o ceașcă de cafea, fie una caldă, plină cu… bulion!
Avocatul Alexandru Marghiloman dădea startul la 22.00!!!
Loading ...
