Țara din America Centrală care a câștigat „grupa morții” și a terminat neînvinsă Mondialul din 2014

Costa Rica, mereu surpriză la Mondial

În 2014, la Mondialul din Brazilia, o mică țară din America Centrală întorcea lumea pe dos după ce câștiga „grupa morții”, din care făceau parte trei campioane mondiale.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Calificată de pe locul doi, sub Statele Unite, în preliminariile CONCACAF, Costa Rica a nimerit în grupa D a Cupei Mondiale, alături de „monștrii” Italia, Anglia și Uruguay. Imediat după tragerea la sorți, selecționerul columbian al selecționatei din Costa Rica, Jorge Luis Pinto, declara, surprinzător, că îi place grupa. „Să nu ne fie frică, vom face o treabă excelentă. Cu cât taurul e mai fioros, cu atât lupta e mai bună”, spunea el.

O echipă disciplinată și victorie la debut, cu Uruguay

Înaintea Mondialului, Costa Rica avea o cotă de 2.500 la 1 că va câștiga turneul și nimeni nu își imagina nici măcar că ar putea ajunge în fazele eliminatorii. Jorge Luis Pinto a deplasat în Brazilia un lot cu numeroși jucători din campionatul intern, la care s-au adăugat fotbaliști din Statele Unite și din campionate europene precum Norvegia, Suedia, Danemarca, Rusia, Germania sau Spania. Jucători buni, dar departe de statutul de „staruri”.

La debutul cu Uruguay, „los ticos” au șocat lumea fotbalului. Așezați într-un sistem inedit, un 3-6-1 prin care aglomerau mijlocul terenului, cei din Costa Rica au câștigat cu 3-1, asta după ce la pauză fuseseră conduși. Joel Campbell, puștiul pe care Arsenal îl trimisese împrumut la Olympiacos, Duarte și Ureña au marcat în ceea ce, până atunci, reprezenta cea mai mare victorie a Costa Ricăi la un Mondial. La finalul meciului, selecționerul Pinto rămânea însă cu picioarele pe pământ. „E o victorie care ne dă speranțe, dar încă nu am câștigat nimic”, a zis el.

Succes scurt cu Italia și calificare în optimi

În următorul meci, cu Italia, Costa Rica a continuat să joace în același stil muncitoresc. Solidă în defensivă, disciplinată și aglomerată, dar foarte rapidă pe contraatac. Iar rezultatul a fost pe măsură. Bryan Ruiz, exact înainte de pauză, a reușit singurul gol al meciului jucat la Recife, care a însemnat totodată și calificarea matematică în optimi pentru „los ticos”.

Reclamă

Eroul echipei a fost portarul Keylor Navas, pe atunci în vârstă de 27 de ani, legitimat la Levante. „Ne-am apărat perfect. Le-am luat fotbalul italienilor”, a spus, entuziasmat, antrenorul Jorge Luis Pinto după marea victorie, pe care a dedicat-o oamenilor de acasă.

Calificare în sferturi, după un meci terminat în zece oameni

Ultimul joc din grupă, cu Anglia, conta doar pentru statistici. Englezii, învinși în primele două meciuri, sperau să obțină măcar o victorie de palmares. N-au obținut-o, pentru că Navas și colegii săi au închis din nou poarta. Costa Rica a terminat „grupa morții” pe primul loc și, mai mult decât atât, neînvinsă. „E o realizare istorică”, a zis Pinto, la conferința de presă de după meci.

Pentru Costa Rica, istoria a continuat să se scrie în optimi, cu Grecia. „Los ticos” au deschis scorul prin Ruiz, în minutul 52, dar meciul s-a încheiat greu pentru ei. Óscar Duarte a fost eliminat, iar grecii au egalat în prelungiri, prin Papastathopoulos. Cu om în minus, dar cu un Navas zburând din bară în bară, băieții lui Pinto au rezistat și totul s-a decis până la urmă la loviturile de departajare. Costaricanii au transformat tot, în timp ce Gekas a ratat pentru europeni. Sau, mai corect spus, Keylor Navas a apărat execuția altfel deloc rea a grecului.

Finalul basmului: „Suntem răniți, dar și fericiți!”

Ajunsă în sferturile de finală, Costa Rica devenise deja „povestea de basm a Mondialului”, așa cum a numit-o BBC. Și, cu puțin noroc, băieții din America Centrală ar fi putut merge până la capăt. Doar că în sferturi, contra Olandei, soarta nu le-a mai surâs. Ajunși din nou la loviturile de departajare, după 0-0 în 120 de minute, costaricanii au ratat de două ori, în timp ce olandezii n-au greșit ținta. A fost faimosul meci în care Louis van Gaal l-a schimbat pe Jasper Cillessen cu portarul de rezervă, Tim Krul, chiar în minutul 120.

Chiar și așa, aventura celor din Costa Rica în 2014 rămâne un exemplu pentru echipele mici. O dovadă palpabilă că poți muta totuși munții din loc, cu unitate, disciplină și un pic de curaj. „Am realizat lucruri minunate și plecăm acasă neînvinși. Suntem răniți, dar fericiți în același timp. Am arătat că putem să ne organizăm, să jucăm cu ce avem și nu ne-a fost frică să ne luptăm cu marile echipe ale lumii”, a concluzionat, după durerosul meci cu Olanda, Jorge Luis Pinto.