AS.ro Home
El Grafico
După 15 luni de suspendare, Diego Armando Maradona ajunge de la Napoli la FC Sevilla. Anadaluzii plătesc 7,5 milioane italienilor și ”El Pibe” devine, pe 22 septembrie 1992, jucătorul celor de pe ”Ramon Sanchez Pizjuan”. Un sezon așa și așa, cu 30 de partide și șase goluri marcate.
Ianuarie 1993. Tradiția spune că în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, Magii de la Răsărit (cunoscuți, în tradiția noastră, drept ”Craii de la Răsărit”), vin la pruncul Iisus spre a-i aduce daruri: aur, smirnă și tămâie. Melchior, rege al Persiei, Baltazar, rege al Arabiei, și Gașpar, rege sau savant indian.
”Inima e cea care contează, nu culoarea pielii”
La FC Sevilla există obiceiul ca cei mai reprezentativi dintre jucători dă meargă să ducă daruri la copilași în primele zile ale anului. Diego ”Cholo” Simeone e fotbalist acolo. Vorbește cu Diego Rodriguez, apoi spune să încerce și la Maradona, așa, ca între argentinieni. ”Butoiașul atomic” acceptă pe loc, cu o singură condiție: vrea să fie Baltazar! ”Vreau să fiu Mag de la Răsărit, dar îmi dați mie rolul lui Baltazar. E negru și cei precum el sunt priviți ciudați, din cauza valului de rasism existent în zilele noastre”, spune Maradona. ”Inima e cea care contează, nu culoarea pielii. Toți oamenii sunt egali”, spune, atunci, cel considerat, de mulți, cel mai mare jucător din lume.
Maradona, costumat în Mag de la Răsărit, machiat cu negru, merge, alături de colegii săi, la ”Sanatorio del Gran Poder”, unde lasă un camion de jucării. De aici, se pleacă, mai spre după-amiază, la stadionul ”Sanchez Pizjuan”, unde se găsește cu cei mai tineri fani ai Sevillei. ”A fost cea mai frumoasă zi din viața mea!”, avea să declare Diego Armando Maradona. De la a sa plecare se adună, în câteva zile, un an.
Loading ...
