AS.ro Home
”Ceaușescu nu se pricepea la sport. Credea că dacă-i place să se joace, îl și înțelege”, spunea Dragnea
Între 1 și 11 iulie, la Edmonton, în Canada, s-a desfășurat cea de-a XII-a ediție a Jocurilor Mondiale Universitare de Vară, cu peste 4.000 de sportivi ”studenți”, din 73 de țări. România a participat cu 63 de atleți, la opt din cele 10 discipline sportive. Ne-am întors cu 27 de medalii (șase de aur, 12 de argint și nouă de bronz), o ”zestre” frumușică, de locul cinci la general, dar întâiul sportiv al țării, Nicolae Ceaușescu, nu s-a arătat prea încântat. Din contră, a convocat o șediță de analiză sportivă în CC al PCR, unde l-a adus pe generalul Marin Dragnea, președintele Comitetului Olimpic Român din acea perioadă și șeful Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, căruia i-a reproșat rezultatele slabe, includerea ”oamenilor mulți” în delagație, în special a tehnicienilor, dând ordin ca sportul românesc să se axeze, de acum încolo, pe ”disciplinele cu oameni puțini”. Stenograma păstrată din ședința de atunci, îmbină scrierile lui Caragiale cu glumele se aur ale celor de la ”Divertis”.
”Ce se întâmplă că tovarășa Anișoara Cușmir a sărit atât de slab la această Universiadă?”, întreabă Nicolae Ceaușescu (n.r. – sportiva noastră, recordmană mondială la acel moment, obținuse medalia de aur, cu 7.06 m, pe o vreme cu ploaie și vânt în rafale, dar departe de Everestul ei, 7.43 m.). I se răspunde că perioada de pregătire a fost extrem de scurtă, de doar 22 de zile. ”Nu știu ce se întâmplă, dar întotdeauna, în afară, rezultatele sunt mai slabe. Nu suntem în stare să păstrăm nivelul care s-a atins la un moment dat, în competițiile internaționale. Nu se poate așa!”.
Elena Ceaușescu: ”Da, dar cam mulți bani, Nicule, ai dat la sport!”
Dictatorul îl zărește, apoi, pe Emil Bobu (n.r. – strungar, fost Ministrul de Interne, secretar al CC al PCR), căruia îi reproșează faptul că ”am trimis mult personal nesportiv decât cel sportiv. Nu mai trebuie să mergem cu echipe mari, cum am mers la baschet, de exemplu, la polo, cu atâția oameni. Trebuie să tragem niște concluzii! Americanii, spre exemplu, au câștigat, cu câțiva oameni, medalii la atletism și înot. Deci la disciplinele cu oameni mai puțini, nu cu oameni mulți. Nu se poate așa! Putem deci să mergem la înot, unde am luat două medalii cu doi oameni, la atletism, unde am luat șapte medalii. Să punem accentul pe aceste sectoare, și nu pe acelea cu oameni mulți. Am impresia că prea mulți vor să se plimbe pe seama echipelor”, a mai spus Ceaușescu. ”Poate că sunt niște date nereale, pentru că în competiții internaționale nu obșinem aceleași rezultate pe care le avem în țară!”
Fără legătură cu Edmonton, se trece la fotbal. Transferurile de jucători între primele echipe din România comunistă ar fi fost un sistem de ”racolaj”, de ”CONRUPERE”. ”Nu sunteți puși să încălcați normele și să dați cale liberă anarhiei și indisciplinei. Dimpotrivă, trebuie să luăm măsuri serioase să terminăm cu sistemul acesta de racolaj, de CONRUPERE a jucătorilor”.
Revenindu-se la Universiadă, Ceaușescu e nemulțumit de locul 5. ”De ce la București (n.r. – în 1981, Jocurile s-au ținut în România) am terminat pe primul loc și acum nu s-a putut?” Elena Ceaușescu intrevine în forță și-l întreabă pe dictator: ”De ce să dai bani la sport?” Dragnea, faimos pentru replica sa spusă atleților: ”Pune mâna și aleargă!”, ripostează: ”Alături de uzinele care s-au făcut și se fac, se pare că mișcarea sportivă la care m-ați adus să pun ordine și disciplină și să aduc rezultate, fără o bază materială și spirituală, fără o bază de selecție, școli, licee, tot, nu se poate! De ce RDG-ul bate și SUA și tot? Pentru că sunt bani!” ”Da, dar cam mulți bani, Nicule, ai dat la sport!”
Nici Dragnea, nici sportivii, nu-l ascultă. Anul următor, la Jocuril Olimpice de la Los Angeles, unde trimitem 124 de sportivi, o delegație imensă, terminăm pe locul secund în clasamentul medaliilor, după SUA, cu 53 de bucăți.
Loading ...
