Ileana Găvozdea, povestea de film a femeii care a fost femeie de serviciu, înainte să contruiască zgârie-nori

Ileana Găvozdea, povestea uimitoare a sportivei olimpice

Ileana a plecat din ţară în Statele Unite cu aproape 40 de ani în urmă. Ea a devenit Ilana Holloway după ce s-a măritat, dar a fost şi aproape de deportare. Înainte să devină o femeie de succes, un arhitect care construieşte zgârie-nori în New York, ea a muncit şi ca femeie de serviciu.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

"Am fugit în 1983, fără să cunosc pe nimeni. Soțul meu de la vremea respectivă avea un prieten care era șofer de taxi în New York. Am plecat cu 50 de dolari, fără să vorbesc limba engleză. Am stat doi ani și jumătate ilegal în New York. M-au pus în deportare. Știți de ce mi-au respins cererea de azil politic?

Ileana Găvozdea: "Am ajuns un arhitect de succes"

Rușii n-au venit la Olimpiada aia (n.a – Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984), iar România a fost singura țară europeană din Est care a participat la Olimpiadă. Mi-au respins cererea spunând: «No! România respectă drepturile omului, e singura țară care a întors spatele rușilor». Așa mi-au respins cererea de azil politic și m-au pus în deportare.

Lucram ca femeie de serviciu într-un salon de manichiură. Mi-am luat câteva minute libere și am bătut la ușă de la ambasadă la ambasadă să văd dacă vreo țară mă primește. Mergând pe stradă, erau mulți homeless people (n.a – oameni ai străzii), erau drogați. Mă uitam pe stradă și spuneam: «Drogatul ăsta care doarme pe stradă e mai vrednic să trăiască în țara asta decât mine?» Nimeni n-a vrut să mă primească, cu excepția Italiei.

Mi-au spus că dacă am 500 de dolari și dacă am un bilet de zbor până în Italia, îmi dau o hârtie cu care să cer azil. Cine-mi dădea mie 500 de dolari, când eu munceam ca femeie de serviciu 6 zile pe săptămână, 11 ore pe zi și câștigam 75 de dolari pe lună? Aveam 75 de cenți pe zi pentru mâncare. Slăbisem, pierdusem vreo 20 de kilograme. Eram de 28 de ani și arătam ca o fetiță de 13 ani.

Reclamă

O clientă m-a întrebat la un moment dat care e problema mea. Îi arăt hârtia de deportare, iar pe spatele hârtiei era ceva tipărit în roșu. Mă uit mai bine și văd că scria că am dreptul să fac apel. Clienta aceea era o irladeză foarte bogată, avea și ea hârtie de emigrare. Și-a sunat avocata și m-a ajutat.

Am avut foarte mare succes. Povestea e foarte ciudată. În America, a fost o criză economică îngrozitoare la începutul anilor '90. Economia a fost îngrozitoare. În New York, primii care au dispărut au fost arhitecții, pentru că nu mai erau bani pentru construcții. Au fost zeci de mii de arhitecți care și-au pierdut serviciul în anii '90. Eu sunt foarte muncitoare. Să fi fost noroc? În toată situația asta economică proastă, am avut șansa vieții mele și am fost promovată. Am început cu design de interior. În Statele Unite, 99% din arhitecți sunt bărbați.

De exemplu, un zgârie-nori din Times Square e construit de mine. Documentele de construcție și organizarea cu toți inginerii au fost făcute de mine. Am construit un spital în Long Island City. Cariera a fost foarte bună, iar în tot acest timp am cunoscut mii de oameni. Inițial, eu am avut numele soțului, Ștefănescu. Toată lumea mă întreba: «De unde ești?», iar toți îmi spuneau «Dracula Baby». Clienții spuneau «Where is the Dracula Baby?». Îmi mai spuneau «The Bulldog»", a povestit Găvozdea, în trecut, citată de gsp.ro.