Sezonul 1994 din Formula 1 a rămas unul dintre cele mai controversate din istoria sportului, fiind marcat de schimbări de regulament, tragedii și acuzații de trișare aduse echipei Benetton – echipa pentru care Michael Schumacher a câștigat primul său titlu mondial.
Acuzațiile s-au concentrat pe utilizarea ilegală a traction control-ului, launch control-ului și pe nereguli la sistemul de realimentare, toate acestea într-un context tehnic și sportiv extrem de tensionat.
Acuzații de trișare, inovație tehnică și controverse istorice
În 1993, Formula 1 era dominată de tehnologia de vârf: suspensie activă, traction control, ABS, cutii de viteze semi-automate. Aceste sisteme făceau mașinile „remarcabil de stabile și, poate, prea ușor de pilotat”, ceea ce a stârnit îngrijorarea că talentul pur al pilotului începe să fie eclipsat de software.
Pentru sezonul 1994, FIA a interzis aproape toate aceste ajutoare electronice, inclusiv traction control-ul și suspensia activă, dorind să readucă pilotajul și siguranța în prim-plan. Această tranziție a creat însă un vid de reglementare pe care unele echipe, în special Benetton, au încercat să-l exploateze.
Cea mai persistentă acuzație la adresa Benetton a fost folosirea traction control-ului, deși acesta era interzis. Suspiciunile au fost alimentate chiar de Ayrton Senna, care la Marele Premiu al Pacificului a observat „un sunet neobișnuit” la mașinile Benetton, sugerând că motorul „misfires” la ieșirea din viraje – semnatura clasică a traction control-ului.
FIA interzisese senzorii de rotație pe roți și de poziție a cutieide viteză, dar inginerii Benetton au găsit o portiță:
· Controlul accelerației în prima treaptă: Inițial, sistemul limita accelerația motorului doar în prima treaptă, sub pretextul protejării motorului – o funcție legală.
· Extinderea la treapta a doua: Realizând că avantajul era limitat, au adaptat sistemul pentru a funcționa și în treapta a doua, acolo unde ieșirile din virajele strânse contau.
