În Formula 1, fiecare secundă și picătură contează. Analiza lui Adrian Georgescu după Marele Premiu al Canadei

Startul Marelui Premiu al Canadei / Profimedia

Am văzut toți cum decizia luată de McLaren de a-și echipa ambele mașini cu pneuri intermediare la startul Marelui Premiu din Canada a dus, până la urmă, la ratarea șanselor.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Privită retroactiv, a fost o idee catastrofală. Dacă însă ne întoarcem înapoi în timp la momentul luării acestei decizii, nu era chiar atât de aberantă.

A fost startul cu pneuri intermediare chiar o mare greșeală?

Exact asta a explicat Andrea Stella, directorul echipei. Când s-a luat decizia, toată lumea a fost de acord că merita încercat. Ploua, cerul era negru, iar pneurile intermediare sunt testate și gândite pentru asfalt ud, deci pentru temperaturi mai reduse. Erau 12 grade Celsius la ora startului. Mașinile echipate cu gume slick au avut nevoie de câteva tururi pentru a le aduce la temperatura optimă de funcționare. Așa cum s-a văzut în cazul lui Lando Norris, care a trecut la start de pe locul al treilea pe primul, intermediarele au mai multă aderență în astfel de condiții.

Și amânarea startului a schimbat datele

În al doilea rând, blocarea pe grilă a lui Lindblad, a dus la un nou tur de formare și la un nou start. Au mai trecut câteva minute bune, răstimp în care ploaia s-a oprit. Dar dacă, așa cum spune Stella, s-ar fi produs startul la ora inițială, iar ploaia ar fi continuat, chiar și fără să se întețească? ”Am fi putut vedea, cred, mașinile echipate cu pneuri slick luptându-se pentru aderență.” Chiar și Piastri, care a chestionat în timpul tururilor de formare decizia de a lua startul cu intermediare, a admis că fusese și el de acord cu această idee.

Pneurile pot fi schimbate până la semnalul de ”3 minute înainte de start”, pe grila de start.

Reclamă

Andrea Stella are dreptate. O diferență de două secunde pe turul în care s-a luat (ori nu s-a luat) decizia corectă poate influența destinul unei curse. O diferență de 20 de secunde în acel tur SIGUR va influența destinul acelei curse. Iar la un tur de 75-80 de secunde, ca în Canada, rularea pe niște anvelope nepotrivite puteau aduce această diferență.

Ceea ce ne aduce la temă. Diferența între celelalte echipe și McLaren au făcut-o informațiile extrem de precise despre evoluția vremii pe termen foarte scurt. Dar cum știu echipele dacă va ploua sau nu? Cum de știu în ce viraje va ploua mai degrabă? Cum de au informații atât de precise?

FIA oferă un serviciu meteo

Formula 1 și FIA au senzori de temperatură pentru asfalt, de umiditate. Fac măsurători ale intensității ploii și ale vântului. Mult timp, furnizorul de servicii meteo a fost compania austriacă Ubimet. Această firma trimitea doi meteorologi la fiecare Mare Premiu, unde instalau stații meteo pe pistă și în paddock, un radar și alte echipamente meteorologice. Prin intermediul unui portal web, echipele primeau date radar, date de la stații, prognoze din mai multe modele și un live ticker în timpul sesiunilor. Scopul declarat era să prezică la minut când sosește ploaia, când pleacă și cât de intensă va fi.

Începând cu sezonul 2026, FIA a semnat un parteneriat cu Tomorrow.io, care a schimbat fundamental paradigma. Această companie folosește un model bazat pe sateliți proprii și inteligență artificială. Noutatea majoră este că, în trecut, 70% din glob nu era acoperit de observații meteo în timp real sau datele aveau o latență de 1-3 zile. Cu constelația lor de sateliți, Tomorrow.io furnizează un flux de informații sub-orar la nivel global, inclusiv deasupra oceanelor — de unde derivă cea mai mare parte a sistemelor meteo.

Și echipele au departamente meteo

Dar echipele mari nu se bizuie doar pe datele oferite de serviciul meteo al FIA.

Ele au meteorologi integrați în departamentul de strategie, dar și contracte cu firme specializate în prognoză țintită. Acestea folosesc radare Doppler, imagini din satelit și un tracking al celulelor de ploaie la nivel de minute. Astfel, pot estima când începe ploaia, cât durează, ce viraje vor fi afectate primele sau dacă ploaia va traversa doar o parte a circuitului.

Radarul Doppler funcționează folosind efectul cu același nume. Emite un fascicul de unde radio, iar acestea lovesc picături de apă sau particule din nori. O parte din energie se întoarce la radar. Sistemul măsoară timpul dintre emiterea impulsului și întoarcerea ecoului.

Din asta poate determina unde plouă, cât de intens, în ce direcție se deplasează precipitațiile și cât de repede se mișcă norul.

De ce predicțiile sunt uneori greșite?

Pentru că sunt estimări. Chiar și analizate cu ajutorul AI, sunt doar niște modele statistice într-o lume guvernată, până la urmă, de haos.

De pildă, ploile convective sunt imprevizibile. O astfel de ploaie apare când aerul cald și umed se ridică rapid în atmosferă, cedează căldura prin convecție, apoi se răcește și formează nori de furtună. Sunt ploi localizate, care apar și dispar rapid. Pot fi extrem de intense.

O „celulă de ploaie” este o zonă compactă de precipitații dintr-o furtună convectivă. Pe radar apare ca o pată distinctă. Un circuit de Formula 1 are 4–7 kilometri lungime, dar ocupă o suprafață geografică destul de mică. Dacă o celulă de ploaie trece la un kilometru de circuit, poate să nu plouă aproape deloc. Dacă trece direct peste circuit, condițiile devin imediat de intermediare sau full wet. Dacă trece doar peste un capăt de circuit, cum a fost anul trecut, în Australia, niciun model matematic nu te poate ajuta să prevezi exact ce se va întâmpla.

Până la urmă, într-o lume guvernată de atâta tehnologie, trebuie să ai și puțin noroc.