AS.ro Home
Max Verstappen, Carlos Sainz, Lando Norris şi Charles Leclerc, în Marele Premiu al Mexicului/ Profimedia
În ultimul timp, mulți cititori pun câteva întrebări: „Cum e posibil să existe o răsturnare a ierarhiilor atât de bruscă în Formula 1?”. „Cum e posibil ca Red Bull să domine atât de clar începutul de sezon, McLaren să revină spectaculos în primăvară și vară, iar Ferrari să fie acum echipa dominantă?”. „Așa ceva nu se întâmpla înainte”. „Oare nu se fac blaturi?”.
Teoriile conspirației nu funcționează
De obicei, cea mai bună metodă de a explica un lucru bizar este „briciul lui Occam”. Anume: cea mai simplă explicație posibilă dată unui fenomen ciudat este, de cele mai multe ori, cea care funcționează. Cu alte cuvinte, nu trebuie să ne complicăm cu teorii ale conspirației.
Ierarhiile se schimbă atât de rapid pentru că așa este gândit în prezent regulamentul. Uneori, asta funcționează. Alteori, e adevărat, nu.
Toată lumea vrea spectacol. Dar cum?
Scriam într-un articol anterior că, din momentulîn care un concern american a devenit proprietarul Formulei , era clar că aceasta va deveni o competiție extrem de eficientă pe piață. Și asta s-a văzut în câteva direcții clare: deschiderea spre un public tânăr și feminin, mărirea numărului de Mari Premii, ducerea lor spre țări exotice și bogate, etc. Dar cea mai importantă chestiune care trebuia rezolvată era readucerea spectacolului, prin echilibrarea șanselor, astfel încât competiția să redevină palpitantă.
Sezoane precum cele de la începutul anilor 2000, în care Ferrari a „distrus” competiția, nu erau de dorit. Chiar și atunci au fost câteva propuneri pentru a limita „dictatura roșie” și a încuraja depășirile. O propunere a fost ca, într-o cursă, primii zece piloți să ia startul în ordinea inversă a clasării din cursa anterioară. Alta a constat în adăugarea de lest suplimentar mașinilor care cucereau puncte. Niciuna n-a fost însă acceptată. Până la urmă, au urmat calupuri de sezoane în care câte o echipă era clar mai bună decât celelalte, fie Red Bull Racing, fie Mercedes. Destul de plictisitoare, unele.
Dificultatea egalizării șanselor
E greu să nivelezi șansele într-o astfel de competiție fără a-i nedreptăți pe unii competitori. Pe de-o parte, e bine să dai acces cât mai multor producători la competiție. Așa se întâmpla în anii 1990 sau 2000, când exista concurență și între producătorii de cauciucuri. Pe de altă parte, asta duce la creșterea costurilor, ceea ce „ucide” echipele mici. Dacă însă pui un plafon prea jos de cheltuieli, „tai aripile” echipelor mai bogate și mai performante. Formula 1 nu e o cupă de marcă, în care toți trebuie să concureze pe aceeași mașină, căci astfel cercetarea și inovația ar fi descurajate.
Limitarea costurilor, un prim pas
După părerea mea, organizatorii au găsit în ultimul timp rețeta bună pentru crearea spectacolului în F1. Ea nu este perfectă, dar are marele merit că ne ține pe toți lipiți de competiție, cu puls mărit.
În principiu, asta vine din 1. limitarea costurilor și 2. din limitarea drastică și calculată a timpului alocat cercetării și testării în general.
Loading ...
