Norris vine tare din urmă. Analiza lui Adrian Georgescu, după victoria britanicului de la Zandvoort

Norris vine tare din urmă. Analiza lui Adrian Georgescu, după victoria britanicului de la Zandvoort

Profimedia

Această cursă, așa liniară cum a fost, poate fi un fel de preview pentru jumătatea a doua a sezonului, în care fiecare dintre combatanți va încerca să-și joace atuurile corespunzător.

După părerea mea, este o cursă pe care McLaren a eșuat să o câștige în proporție de 100%. În primul rând, starturile slabe ale piloților McLaren sunt deja o obișnuință, mai ales cele ale lui Norris. În al doilea rând, strategia pentru Piastri a fost greșită, în condițiile în care Ferrari a gestionat cursa neașteptat de bine, ceea ce i-a asigurat lui Leclerc ultimul loc de pe podium.

McLaren a zburat la Zandvoort

Diferența de viteză între mașinile McLaren și cele Red Bull a fost atât de vădită, încât orice rezultat sub “dublă” este o neîndeplinire a planului. Mașinile lor s-au “înțeles” bine cu pneurile – mai ales cu cele hard -, și s-au dovedit manevrabile în toate tipurile de viraje.

Victoria lui Norris a fost clară și binemeritată, doar un abandon tehnic sau o greșeală de pilotaj ar fi putut să o împiedice. Red Bull a încercat, în turul 28, un undercut , cu Verstappen intrând cu un tur mai devreme la boxe decât Norris pe o pistă unde o astfel de manevră e de obicei foarte eficientă. Norris a revenit însă, un tur mai târziu, cu mare lejeritate în față, deși petrecuse la standuri o jumătate de secundă mai mult decât Verstappen.

McLaren par favoriți, deși nu conduc în clasamente

Doar 12 puncte recuperate în clasamentul constructorilor reprezintă, în aceste condiții, prea puțin. În mod normal, cu o “dublă” și cu punctul pentru cel mai rapid tur – realizat de Norris în ultimul tur – recuperarea ar fi trebuit să fie de 30 de puncte.

În aceste condiții, distanța dintre Red Bull și McLaren în campionatul constructorilor a scăzut de la 42 de puncte la 30. Mai sunt nouă Mari Premii de disputat și trei curse de sprint.

În clasamentul individual, distanța dintre Max și Lando a coborât la 70 de puncte. Un calcul interesant arată că repetarea acestui scenariu (Lando ia locul întâi și punctul acordat celui mai rapid tur în doar cinci Mari Premii, iar Max termină pe locul secund) îi convine primului, care ar deveni astfel campion mondial.

Red Bull = Max

Max a făcut tot ce era omenește posibil aici și a minimizat dimensiunile înfrângerii. În cursa sa de acasă, câștigase până acum totul, cu trei pole-uri și trei victorii. A luat un start bun, trecând în frunte. A menajat apoi pneurile medii cât a putut, încercând să stea cât mai mult pe traseu în primul stint. Astfel, nu sunt surprinzătoare, după mine, cele aproape 23 de secunde dintre Norris și Verstappen la sfârșitul cursei, ci că nu au fost peste 40.

Perez, ca de obicei, a fost trecut la “în alte roluri”. Nici nu mai are rost să vorbim despre el.

Revirimentul Ferrari

În mod interesant, Ferrari a reușit o cursă inteligentă, într-un weekend care până acum nu adusese lucruri bune scuderiei (Sainz nici măcar nu a ajuns în Q3). Leclerc l-a depășit după start pe Perez, apoi a trecut prin undercut-uri excelente de George Russell și Oscar Piastri. În cel de-al doilea stint, Leclerc a rezistat apropierii lui Piastri, care, astfel, a pierdut și podiumul.

De aceea, la întrebarea bizară a celor de la boxe adresată lui Lando: “Noi cu cine ne luptăm? Crezi că doar cu Max?”, răspunsul lui Lando a fost: “În principiu, cu orice mașină e-n față”. Poate un răspuns mai bun, în ton cu evoluția celor de la McLaren în acest sezon, ar fi: “Noi ne luptăm în primul rând cu noi”.