”Beam în fiecare zi! Închideam ușa și mă dădeam cu capul de pereți! Da, cel mai fericit băiat din lume!”

Carroll (acum, 44 de ani) a ajuns la West Ham United în 2005. Evoluase la Manchester United patru sezoane, cu peste 70 de partide, era goalkeeper-ul naționalei Irlandei de Nord. În 2006, se accidentează, probleme la spate. Abia se poate mișca. E inactiv. În casă, e cuprins de gânduri negre. ”Niciodată nu avusesem o leziune de durată, așa că m-am speriat și, ușor-ușor, am căzut într-o groapă adâncă. Adâncă rău!”, spune el. ”Din punct de vedere mental nu eram pregătit pentru asta”.

S-a apucat puternic de băutură. Credea că aceasta este salvarea. ”Era o supapă. Beam și uitam de tot. Numai că ziua următoare, lucrurile se înrăutățeau, dar eu continuam să beau. Treaba asta nu funcționa. Am ajuns într-un centru de reabiltare, pentru că cei de lângă mine și-au dat seama că nu sunt ok: soția, impresarul, prietenii. Problema era că eu nu înțelegeam că se petrece ceva cu mine. Noroc cu ei”.

• Roy Carroll a jucat, printre altele echipe, la Wigan, Manchester United, West Ham, Rangers, Odense, OFI Creta ori Olympiacos

Dar lucrurile erau departe de a se fi ”așezat”. A semnat cu Odense, doi ani. În 2011, când a plecat de acolo, a luat-o de la capăt. Nu juca, tot Universul era contra lui. ”M-am reapucat de băut în fiecare zi. Aveam mult timp liber, băutul era o nebunie. Dacă nu reușeam să mă opresc, azi nu cred că mai eram pe aici. Corpul meu nu ar fi rezistat, asta e clar. Nu m-am gândit, niciodată, la sinucidere, dar aș fi murit din cauza băuturii”, mai spune Carroll.

Din fericire, a ieșit din gaură. ”Nu mai beau de 10 ani. Din păcate, depresia îmi mai dă târcoale, din când în când. Nu cred că voi mai scăpa vreodată de asta. Nu e de joacă! I se poate întâmpla oricui trece prin astfel de probleme și se apucă de băut acasă!”