Home | Fotbal | Fotbal extern | ”Beam în fiecare zi! Închideam ușa și mă dădeam cu capul de pereți! Da, cel mai fericit băiat din lume!”

”Beam în fiecare zi! Închideam ușa și mă dădeam cu capul de pereți! Da, cel mai fericit băiat din lume!”

Cătălin Oprișan Publicat: 27 martie 2021, 7:15

”Beam în fiecare zi! Închideam ușa și mă dădeam cu capul de pereți! Da, cel mai fericit băiat din lume!”

Carroll a evoluat, între 1997 și 2017, în 45 de meciuri la naționala Irlandei de Nord

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

”Eram într-o cameră întunecată și beam mult. Nimeni nu m-a ajutat! Bine, nici nu prea avea cum, pentru că niciodată nu vorbisem despre asta! Toți credeau că sunt cel mai fericit băiat din lume, dar ajungeam acasă, închideam ușa și mă dădeam cu capul de pereți. Trăgeam multe păhărele pentru a încerca să uit!” Roy Carroll, fostul portar al celor de la Manchester United, povestește, pentru ”Daily Mail”, calvarul prin care a trecut: alcool și depresie. O luptă cruntă, cu doi dușmani nemiloși.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Carroll (acum, 44 de ani) a ajuns la West Ham United în 2005. Evoluase la Manchester United patru sezoane, cu peste 70 de partide, era goalkeeper-ul naționalei Irlandei de Nord. În 2006, se accidentează, probleme la spate. Abia se poate mișca. E inactiv. În casă, e cuprins de gânduri negre. ”Niciodată nu avusesem o leziune de durată, așa că m-am speriat și, ușor-ușor, am căzut într-o groapă adâncă. Adâncă rău!”, spune el. ”Din punct de vedere mental nu eram pregătit pentru asta”.

S-a apucat puternic de băutură. Credea că aceasta este salvarea. ”Era o supapă. Beam și uitam de tot. Numai că ziua următoare, lucrurile se înrăutățeau, dar eu continuam să beau. Treaba asta nu funcționa. Am ajuns într-un centru de reabiltare, pentru că cei de lângă mine și-au dat seama că nu sunt ok: soția, impresarul, prietenii. Problema era că eu nu înțelegeam că se petrece ceva cu mine. Noroc cu ei”.

Roy Carroll a jucat, printre altele echipe, la Wigan, Manchester United, West Ham, Rangers, Odense, OFI Creta ori Olympiacos

Dar lucrurile erau departe de a se fi ”așezat”. A semnat cu Odense, doi ani. În 2011, când a plecat de acolo, a luat-o de la capăt. Nu juca, tot Universul era contra lui. ”M-am reapucat de băut în fiecare zi. Aveam mult timp liber, băutul era o nebunie. Dacă nu reușeam să mă opresc, azi nu cred că mai eram pe aici. Corpul meu nu ar fi rezistat, asta e clar. Nu m-am gândit, niciodată, la sinucidere, dar aș fi murit din cauza băuturii”, mai spune Carroll.

Din fericire, a ieșit din gaură. ”Nu mai beau de 10 ani. Din păcate, depresia îmi mai dă târcoale, din când în când. Nu cred că voi mai scăpa vreodată de asta. Nu e de joacă! I se poate întâmpla oricui trece prin astfel de probleme și se apucă de băut acasă!”

Reclamă