22 iunie 1986. Campionatul Mondiald e Fotbal din Mexic. Maradona – Anglia, 2-1. Un gol cu mâna, altul considerat cel mai frumos din istoria acesti sport, după ce și-a înșirat adversarii ca pe mărgici. Dar, nu, nu acesta este ”Everestul” lui Diego! ”Cel mai frumos gol l-am marcat la 19 ani”, avea să spună el. Într-un patrulater de care cu greu lumea-și mai aduce aminte.
19 februarie 1980. Diego e la Argeninos Juniors. Se joacă în Columbia, alături de trupa gazdă, Deportivo Pereira, de Deportivo Cali și de America. ”El Pibe” e accidentat, are o unghie neagră, călcat cu o zi înainte dar, dacă nu joacă, așa cum scrie în contract, băieții nu primesc banii. Se bagă, în minutul 25 e 3-2 pentru gazde. Atunci se apucă de treabă. E la jumătatea terenului, driblează tot ce vede în cale. Columbienii scot topoarele, degeaba! Nu-l prind, deși, la un moment dat, dau senzația că vor să-i rupă picioarele. Îl tăvălește prin iarbă pe portar, golul e superb.
Anii trec. Maradona vine la o emisiune TV, unde povestește ce și cum. 30 de ani faza e ascunsă, până când un jurnalist din patria tangoului, Danilo Gomez Herrera, află că imaginile există. Nu se prea distinge mare lucru, dar ceea ce contează e că Diego e cu mingea și driblează. Un an fără el! Grande Diego!