Ronaldo Nazario prinde două sezoane fenomenale la FC Barcelona, între 1995-1997, coleg cu Gică Popescu. Goluri memorabile, precum cel împotriva Compostelei, apoi Cupa Cupelor, Cupa Spaniei ori Supercupa din patria lui Cervantes. Vine momentul prelungirii contractului. Are cuvântul Giovanni Branchini, impresarul său de atunci.
”Câteva zile de negocieri, cu avocatul Barcelonei, cu vicepreședintele Gaspart. Nu ne înțelegeam la clauza de eventuală reziliere a contractului, undeva pe la 22.000.000 de dolari la acea vreme. Așa că l-am sechestrat pe Ronaldo într-un hotel din Barcelona, pentru a forța lucrurile, iar noi ne-am adunat în casa unui prieten, Carlo Pallavicino. Am decis că dacă Barcelona ne oferă un contract fără ascunzișuri, să semnăm imediat. Nu aveam nimic împotrivă să parafăm prelungirea, dar catalanii tot voiau să adauge drepturi de imagine, situații complicate”, a povestit Branchini pentru ”Sky Sports”.
Dacă lucrurile nu funcționau, existau contacte avansate cu Lazio, Inter sau Glasgow Rangers. ”Uram complicațiile, cu o parte din salariu plătit de către televiziuni. Cel mai bun jucător din lume la acel moment trebuia să se concentreze pe joc, nu să se gândească cine îi plătește impozitele”.
Catalanii s-au sucit la conferința de presă
Totul părea ok. ”Într-o zi, Barcelona a anunțat că este de acord cu toate condițiile. Gata, bucuroși! Ne-am strâns mâinile cu antrenorii, l-am sunat pe Moratti pentru a-i spune că nu mai ajungem la Inter”. Apoi, clubul a organizat o conferință de presă, pentru a anunța prelungirea. ”Doar că toate datele s-au schimbat, au spus altceva. La început, am crezut că nu aud bine, apoi mi-am pierdut rațiunea”, completează fostul impresar. ”Nu era nimic din ce perfectasem. M-am uitat la prietenii mei și am zis: <<Domnilor, ne ridicăm și plecăm! Nu-l putem expune pe Ronaldo la o asemenea umilință! Vamos!>>”
Zilele următoare, Ronaldo Luis Nazario de Lima a semnat cu Inter.