AS.ro Home
Marti Verges a evoluat toată viața la FC Barcelona. Apoi a devenit președinte onorific
Niciodată n-a acceptat să se scrie despre el că a mai evoluat la altă echipă decât FC Barcelona. ”Vidreres, unde am început fotbalul, e trupa de pitici, de formare, nu se pune”, glumea. Marti Verges a ajuns la FC Barcelona în 1950, la 16 primăveri. În primul an, a cucerit Cupa Spaniei la categoria sa, după un 5-1 cu Sueca. Pe atunci, catalanii aveau o echipă a suporterilor, s-a ”copt” acolo trei sezoane. Alte două, la Espana Industrial, filiala Barcelonei, cu care a reușit să promoveze în… Primera Division. A fost momentul în care antrenorul Domingo Balmaya l-a ”tras” spre echipa cea mare.
Cu Helenio Herrera pe banca tehnică, Verges a cunoscut cele mai mari satisfacții. A fost coleg cu niște fotbaliști imenși, precum Ramallets, Segarra, Evaristo, Luis Sauerz, Loți Kubala, Eulogio ori Czibor. Juca unde-l puneai, dar cel mai mult în plăcea pe dreapta, la mijloc. A câștigat, de trei ori, Cupa Orașelor Târguri, două campionate, precum și trei Cupe ale Spaniei. Pe 31 mai 1961, la Berna, Benfica lui Coluna (care a evoluat cu nasul spart din minutul 8) avea să-i învingă pe catalani, cu 3-2, în finala Cupei Campionilor Europeni. Este emblematică imaginea suprinsă, atunci, de către fotografi, cu Verges plângând în hohote. Se înțelgea, de minune, cu Enric Gensana ori cu Juanito Segara dar, în acea noapte helvetă, n-a fost să fie.
A prins și Campionatul Mondial din Chile, unde Spania n-a trecut de grupa cu Brazilia, Mexic și Cehoslovacia. După ce s-a retras, a rămas la club. A devenit șeful Asociației Veteranilor, apoi a fost numit președinte onorific. În 1999, primarul Barcelonei de atunci, Joan Clos, i-a atârnat la gât medalia de aur ”Meritul Sportiv”. ”În istoria clubului e bine să fim puși acolo unde merităm”, avea să spună el. S-a stins cu câteva zile înainte să împlinescă 87 de ani.
Loading ...
