În 1978, Giovanni ”Gianni” Di Marzio, antrenor la Napoli, zice să dea o fugă până în Argentina, care se pregătește să găzduiască Campionatul Mondial de Fotbal. A lucrat la ”piticii” grupării italiene, din 1977 e ”principal”. Testează piața sud-americană. Într-o zi, în timp ce se afla într-un taxi, aude cum șoferul suduie pe antrenorul Cesar Luis Menotti, selecționerul din ”patria tangolului”, pentru că nu l-a convocat la turneul final pe un băiat, Diego Armando Maradona. ”Dar cine e Diego ăsta?”, a întrebat.
Au mers pe un teren, unde Maradona avea meci. ”M-am așezat în tribune și, după ce l-am văzut 15 minute, m-a dus direct la un telefon. L-am sunat pe Settimio Aloisio, care era atunci cel ce decidea la Argentinos, și i-am spus să-l scoată imediat de pe gazon. Dacă făcea asta, semnam atunci, pe loc, în vestiar, un acord cu Napoli”, povestea italianul. ”Jucase doar un sfert de oră, marcase trei goluri, unul din lovitură liberă directă, devieri cum numai el știa”, adăuga într-un interviu pentru ”EFE”, în 2020.
”Am simțit ca și cum aș fi pierdut un fiu”
”Mi-am dat seama că este o perlă rară, un diamant ce trebuia doar șlefuit. Când am ajuns la Napoli, i-am trimis un tricou cu numărul 10, plus alte cadouri pentru el și pentru familia sa”. Dar transferul nu s-a făcut. Președintele celor de la Napoli, Corrado Ferlaino, nici nu a vrut să audă, dar relația dintre Di Marzio și ”Pibe” începuse deja să se cimenteze. Gianni n-a abandonat, a continuat să ”militeze” pentru Maradona, care, finalmente, avea să ajungă la Napoli, în 1984. Când Diego s-a stins, fostul antrenor, retras din activitate în 2016, a recunoscut că s-a simțit ”ca și cum aș și pierdut un fiu”.
Gianni Di Marizio s-a stins la finele săptămânii trecute, la 82 de ani.