AS.ro Home
Foto: Gazeta sporturilor
La 18 ani, Radu Florian juca, deja, la Metaloglobus, trupă fondată pe la 1923, pe lângă fabrica omului de afaceri austriac Manfred Weiss. Rapid auzea de el și, pe 15 octombrie 1939, debuta la gruparea giuleștină într-un meci de senzație, 3-2 cu Ripensia. Cinci ani rămânea aici, alături de niște băieți excepționali, precum Costea, Wetzer III, Auer, Baratky, Ionică Bogdan ori Fănică Filote, cravașați de antrenorul-jucător Ștefan Auer. Alături de ei, prindea ultimul act al Cupei ”Mitropa”, ediția 1940, dar, din păcate, din cauza tensiunilor existente în zonă, dar și a începerii celui de-al Doilea Război Mondial, meciul cu Ferencvaros nu mai avea loc.
Rămânea la Rapid (din 1945 CFR București) și, după 74 de partide și 45 de goluri marcate, disputa ultimul său meci în campionatul nostru, un 10-1 cu Craiova, în iunie 1947, unde reușea se puncteze de două ori. Între timp, selecționerul Jean Lăpușneanu îl debuta la echipa națională, contra Croației, într-un ”amical” din 1942, terminat la egalitate, 2-2, pe faimosul ”ANEF”, în fața a 12.000 de spectatori. Radu Florian marca chiar la primul (și ultimul) meci, restabilind egalitatea după golul lui Cimermancic.
Dorit de Lazio, a ajuns la AS Roma
După terminarea celei de-a doua mari conflagrații mondiale și instaurarea regimului comunist, Radu Florian decide să părărească țara. Ajunge în Ungaria, la 1908 Szentlőrinci AC KSE, dar visul său era să ajungă la o echipă dintr-un campionat puternic, așa că nu evoluează deloc la maghiari.
Lazio află de el. Îi cunoaște CV-ul, știe că are probleme cu actele, pentru că este transfug, dar preferă să riște. Novara îl vrea și ea. AS Roma trage de ungurul Loți Kubala, un alt fotbalist care nu înghite prezența tancurilor sovietice, eliberatoare. Directorul sportiv Vincenzo Biancone face tot ce poate, dar maghiarii nici nu vor să audă. Echipa scârțâie, bate vânt de retrogradare, Tommaso Maestrelli, un mijlocaș central pe care toată lumea se bazează e accidentat. Așa că în discuție apare numele Radu Florian, un atacant cu trei Cupe ale României, în trei sezoane consecutive.
Lupta la retrogradare e grea. Sunt acolo Livorno, Modena, Pro Patria, Atalanta, Bari și AS Roma. Ultima grupare se mișcă mai cu talent, astfel că românul debutează la noua sa echipă pe 10 februarie 1949, într-o partidă de verificare cu Ludovisi. Pe ”Stadio Nazionale”, românul marchează chiar la prima întâlnire, cu 3.000 de suflete în tribună. Apoi vine jocul cu Pro Patria, contracanditata la retrogradare. Plouă mult înainte de start. Penalty în minutul 7, după ce Antonio Fossati lovește mingea cu mâna. Radu Florian execută lovitura de la 11 metri și marchează. Mario Tontodonati punctează pentru 2-0, apoi Arcadio Venturi face 3-0. Se termină 3-1 și picajul este evitat.
Fostul rapidist evoluează la echipa romană doar cinci meciuri, dar obiectivul este atins. Trece la Cosenza, apoi la Marsala. În 1956 îl găsim în Franța, unde este antrenor, un sezon, la Stade Athletique Spinalien. Decedează pe 10 noiembrie 1991.
Loading ...
