Faptul că Lando Norris a cucerit pole-position-ul în cursa de la Austin putea fi, pentru cineva care nu a urmărit desfășurarea celorlalte sesiuni și a cursei de sprint, derutant. Acel cineva ar fi crezut că, așa cum s-a întâmplat în ultimele 4-5 luni, McLaren are în continuare cea mai rapidă mașină din Formula 1.
Dar nu se mai întâmplă astfel.
Un pole conjuctural
Pole-ul lui Norris a fost doar un concurs de împrejurări, care arată că sistemul actual de calificări are totuși un punct slab. Dacă un pilot are un accident în timpul unei sesiuni de calificare și lasă mașina într-o zonă periculoasă, piloții care încă nu au făcut tururi rapide rămân doar cu cea mai bună performanță obținută. Asta transformă uneori calificările într-un joc al șansei. A fost cazul în Q3, când ieșirea în decor a lui Russell l-a obligat pe Verstappen să decelereze în timpul turului rapid, astfel încât Norris a rămas cu un timp mai bun, obținut anterior. Iar despre acel tur se spune că a fost unul dintre cele mai bune tururi de calificare realizate vreodată de către englez. Deci, pole-ul lui Norris a fost ceva cu totul excepțional.
Radiografia exactă a șanselor celor de la McLaren era mai vizibilă în cursa de sprint. Este normal: toată lumea merge acolo cu aceleași gume (medii) și nu se intră la boxe. Acolo, Sainz a fost la fel de rapid precum câștigătorul Verstappen, doar faptul că a fost implicat în dueluri cu Norris și cu coechipierul Leclerc a făcut să nu-l poată pune în pericol pe Max. Lando Norris nu a reușit să țină pasul cu cei doi până la capăt. A profitat însă de faptul că, o bună parte din cursa de sprint, Sainz și Leclerc s-au luptat între ei, astfel încât Leclerc nu a mai avut cauciucurile necesare să-l depășească.
Marea necunoscută: pneurile
Cursa mare a fost aproape tot ca un sprint, dar cu o intrare la boxe.
Imaginați-vă un concurs de umflat baloane. Câștigă cel care obține balonul cel mai mare în diametru. Cât de mult riști să sufli în el, având în vedere că, dacă balonul se sparge, pierzi tot? Așa e și cu pneurile Pirelli, care anul acesta au fost subiectul unor discuții aprinse, căci au oferit multe surprize. Cât poți să rulezi cu ele, astfel încât să nu apară graining-ul și scăderea rapidă în performanțe?
Pneul mediu a fost folosit de toată lumea la sprint și toți știau că degradarea sa era mai mică decât se așteptau inițial. Pista americană uzează mai mult gumele anterioare. Totuși, la startul cursei clasice nu se știa dacă mașinile pot face un singur popas la standuri.
În mod normal, cursa americană e una cu două opriri, mai ales pentru că gumele se uzează rapid. Mai ales în condițiile în care, la ora startului, temperatura pistei era de 50 de grade Celsius. În plus, riscul de “graining” crește. (“Graining-ul” sau “granulația”apare când suprafața exterioară a cauciucului este mai fierbinte decât interiorul anvelopei, astfel încât stratul exterior se desprinde și se lipește la loc de suprafața anvelopei, creând neregularități pe suprafața acesteia).