Pe 17 mai 1995, Constantin ”Ticu” Lăcătușu a devenit primul român care reușea să cucerească cel mai înalt vârf din lume, Everest, 8.848 m. ”Am pășit pe acoperișul lumii la ora 13.45, după un chin ce mi se părea interminabil
Pare greu de crezut, dar românii atacaseră Himalaya și înainte de 1989: se făcuseră rost de bani pentru două expediții, una în 1985, alta în 1988. După ce se întorseseră din ultima, alpiniștii plătiseră cu vârf și îndesat costurile ce se ridicau la valoarea unei Dacii. De persoană.
Prin anii ’90, Constantin ”Ticu” Lăcătușu, un alpinist și geolog român din Piata Neamț, a început să iasă ”afară”. Făcuse primele trasee de escaladă cu o funie de nylon de întins rufe, cu şase carabiniere uriașe de oțel de la electricieni și cu un ham de la pompieri. La început, a ”atacat” ceva mai timid: Caucaz, Alpii… În 1992 și 1994, a reușit, pe Everest, atingerea a 8.000 de metri, ”altitudine extremă, dură, dar aveam încredere că pot rezista și mai mult”…
Constantin ”Ticu” Lăcătușu, primul român pe Everest. 25.000 de dolari, costul expediției
Primăvara lui 1995 l-a găsit pe românul nostru pe Everest, pe versantul Nordic, dinspre Tibet. Niciun alpinist de pe plaiurile mioritice nu culcase, până atunci, la pământ, ”Acoperișul Lumii”. Se găsea în echipa lui Russell Brice, un montaniard din Noua Zeelandă, cu multe ore prin zonă. A ajuns la ultima tabără alături de doi alpiniști – un francez și un neo-zeelandez. Alături de ei se mai găseau doi șerpași. Pe 16 mai a rămas blocat la 8.250 m, apoi, a doua zi, a plecat cu noaptea în cap. La 8.600 de metri, la un kilometru distanță de vârf, și-a scos masca. Buteliile de oxigen i se terminaseră.
Am continuat încet, dar sigur, făcând pauză la fiecare trei-cinci pași, pe ultima secțiune. Am pășit pe acoperișul lunii pe la ora 13.45, după un chin ce mi se părea interminabil
Pe 17 mai 1995, Constantin Lăcătușu a devenit primul român care a urcat pe cel mai înalt vârf din lume. Din tabăra de bază, colegii de expediție îi urmăreau mișcările: ”Au notat într-un carnețel ora la care m-au văzut în vârf. Fix 14.00. Pe atunci exista un trepied, montat de alpiniștii chinezi în 1975. Cu ajutorul lui am făcut mai multe poze. Eram singurul om în acel moment pe piramida finală, deci nu puteam fi confundat cu nimeni altcineva”.
N-a stat mult în vârf. Terminase oxigenul, vremea se putea înrăutăți oricînd. A coborât repede, dar cu atenție, la tabăra 3, la 8.250 m. A ajuns fix înainte de lăsarea întunericului. Colegii de expediție plecaseră. A rămas, peste noapte, cu un rus și cu un turc, care i-au oferit puțină apă. Terminase victorios!
- 25.000 de dolari a fost costul expediției
- A doborât vârfurile de pe fiecare cele șapte continente
- În lume există 14 vârfuri cu înălțimi de peste 8.000 de metri, faimoșii ”optmiari”