”Și nici măcar nu am vrut să joc azi”, spune Dennis Rodman la finalul partidei Chicago Bulls – Washington Bullets, 103-93, când ”taurii” ating 72 de victorii într-un sezon, record în NBA vreme de mulți ani. Ghiță Mureșan nu s-a aflat pe parchet la succesul lui Michael Jordan. Cu cinci zile înainte, ”Air” și compania bifaseră al 70-lea succes, doborând ștacheta lui Los Angeles Lakers din sezonul 1971-1972, 69-13.
Primul pas spre cel de-al patrulea trofeu în șase ani fusese făcut, cu o trupă ce-i includea pe Michael Jordan, Scottie Pippen, Dennis Rodman, Toni Kukoc ori Luc Longley, iar Steve Kerr era rezervă. După a 70-a victorie, cu Miami Heat, venise un 100-99 cu Indiana Pacers, succesul cu numărul 71, apoi finalul, cu Bullets. Pe 20 aprilie, Bulls pierduseră la limită, 99-100, cu Reggie Miller și Pacers, astfel că n-au putut ajunge la 73 de victorii, ”Everestul” din 2015-2016 a celor de la Golden State Warriors, cu 73-9. Interesant este faptul că Steve Kerr, actualul antrenor al lui Curry, a participat, ca jucător și cat tehnician, la ambele recorduri din NBA: unul în 1996, celălalt, la 20 de ani distanță.
”Da, am stabilit recordul în acel an, pentru că am avut o echipă mare. Dar eram gata pentru ceva mai important, sezonul regulat nu conta atât de mult”, avea să spună Jordan. Așa gândea și antrenorul Phil Jackson la final de aprilie: ”În iunie, trebuie să fim campionii NBA!”
Ciferele de atunci sunt impresionante: Bulls au învins, în medie, cu 12.3 puncte diferență, au câștigat, acasă, primele 37 de partide și au pierdut doar două pe propria arenă. Jordan avea să fie MVP-ul sezonului, atât în cel regulat, cât și în Finală.