Home | Alte sporturi | Gimnastică | NADIA 60. Cum a luat Comăneci 10 la săritura peste graniță, în 1989. ”Venise timpul să plec!”

NADIA 60. Cum a luat Comăneci 10 la săritura peste graniță, în 1989. ”Venise timpul să plec!”

Cătălin Oprișan Publicat: 12 noiembrie 2021, 5:19

Reclamă

NADIA 60. Cum a luat Comăneci 10 la săritura peste graniță, în 1989. ”Venise timpul să plec!”

Fototeca online a comunismului românesc, cota 168/1976

Nadia Comăneci adună, astăzi, 60 de ani. Cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor e prinsă de această vârstă în Statele Unite, unde are o familie senzațională, alături de soțul ei, Bart Conner, fost mare sportiv în echipa de peste Atlantic, și de fiul Dylan Paul, de 14 ani. Însă nu întotdeauna clipele ”Zeiței de la Montreal” au fost atât de liniștite. Cu 32 de ani în urmă, fix în aceste ore, plănuia cel mai greu ”exercițiu” din întreaga sa carieră: evadarea din România lui Nicolae Ceaușescu!

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Nadia se retrage după Jocurile Olimpice de la Moscova. 1981. Momentul în care Bela Karoly, fostul său antrenor, decide să rămână în Statele Unite ale Americii. Se activează un fel de cod roșu, Securitatea se aprinde, ca nu cumva ca tehnicianul să-i facă chemare peste ocean. În 1984, devine membră a Federației Române de Gimnastică. 1989 o găsește la Giurgiu, unde e antrenoare la junioare. De aici pleacă în aventura vieții sale.

23-24 noiembrie 1989

Nadia Comăneci are 28 de ani. ”Un om apăsat de greutăți și de probleme”, așa cum o descriau cei din jur. Constantin Panait, fost șofer de taxi la Onești, stabilit în SUA din 1981, împreună cu Aurel Talpoș, fratele celui care o va ajuta pe gimnastă să treacă granița și o domnișoară din cercul de orieteni, Monica Marcu, pleacă de la Cenad, județul Timiș, către casa lui Ion Dolănescu din București, unde Comăneci primise găzduire. Da, am detectat deja surâsul vostru…

24-27 noiembrie 1989

Nadia ajunge la Cenad, la casa ciobanului Gheorghe Talpoș, cel care urmează a-i fi călăuză. ”A fost mare chef la noi în curte, atunci”, rememora Mariana, soția acestuia. ”Nu avea aere de vedetă, a dormit pe unde a apucat”, mai completează aceasta. Nouă medalii la Jocurile Olimpice, dintre care șase de aur. Veselia atrage atenția, mai ales că Panait și Aurel au mașini cu numere de Austria, închiriate din Viena, dar pentru că urbea e mică, nu dai strigare dacă știi de unde vin zgomotele, pentru că oamenii se cunosc pe acolo…

50.000 de români au trecut granița în 1989, 27.000 cerând azil în Ungaria (sursa: Înaltul Comisariat ONU pentru refugiați)

27-28 noiembrie 1989

Noaptea e neagră precum smoala. Se pleacă spre graniță. Nea Gică Talpoș, călăuza, e în față. Li s-au mai alăturat mușterii: un pictor din București, un timișorean din Mănăștur. Se merge pe jos, geru-i năprasnic, zăpadă mare. Cinci-șase ore. Gică știe treaba, are vreo 10 ani de ”experiență”. Frontiera e trecută în apropierea satului Podreanu, ce ține de Beba Veche. ”Americanii” au plecat cu mașinile, prin vama Nădlac, urmând a face joncțiunea cu fugarii pe teritoriul țării vecine. Oamenii nu știu exact unde se află, pentru că e ceață, dar aud, la un moment dat, ”Jo reggelt!”, ”Bună dimineața” în maghiară. Nadia e luată în primire de grănicerii unguri. E dusă la punctul de frontieră Kiszombor și, de aici, la Szeged.

Reclamă

Cunoșteam foarte bine ce se petrece în zonă. Foarte mulți încercau să treacă granița. Unii reușeau, alții, nu!
Nea Nelu Bohăncanu, fost șef la IAS

Tiberiu Boca, student, colaborator al Secției de Limba Română a Studioului de Televiziune din Szeged e trezit imediat. ”Am fost șocat. Era vorba de brandul număru unu al României”, spune el. Merge, imediat, să o caute pe Nadia. ”N-am mai găsit-o! Am aflat că plecase, deja, spre Austria”.

29-30 noiembrie 1989

Nadia Comăneci intră pe teritoriul austriac. Merge la Viena, direct la Ambasada Statelor Unite ale Americii. Aici i se eliberează câteva documente.

20.000 – 25.000 de lei erau tarifele unei călăuze pe la Vâlcani, Deta sau Oravița (sursa: Brândușa Armanca în ”Frontieriștii”)

1 decembrie 1989

”Zeița de la Montreal”, primul 10 din istoria gimnasticii, ajunge la 4.00, pe aeroportul din New York. E flancată de Panait. Se dăduse vestea, i se organizează, ad-hoc, un fel de conferință de presă. După moda vremii, e îmbrăcată cu geacă de blugi, are un lănțișor de aur ”tras” afară, peste pluoverul de la baza gâtului. Vorbește în engleză, la terminalul ”Pan Am” de pe ”J.F.K.”, în timp ce din sală se aude, în românește, ”Bravo, Nadia!”

Reclamă

Vreau să vă spun doar câteva cuvinte. Mă bucur foarte mult pentru că mă aflu în America, de mult mi-am pregătit acest drum. Aș vrea să mulțumesc prietenului meu (n.r. – Panait) pentru că a făcut posibil acest lucru. El este cetățean american și trăiește în America. Am dorit să am o viață liberă!

Marile agenții de presă de peste Atlantic se trezesc. Vestea pleacă la drum. ”Nadia Comăneci a evadat din România, prin Ungaria și acum se află pe teritoriul Statelor Unite ale Americii”, este cea mai folosită sintagmă.

Decembrie 1989

Nadia se stabilește, la început, la Montreal, în Canada, unde începe să câștige bani făcând publicitate la diverse produse. De asemenea, prezintă echipamente sportive. Se dă alarma în România. ”Fuga Nadiei a făcut parte din planul americano-sovietic de îndepărtare a lui Ceaușescu”, spuneau, peste ani, chibiții din Cișmigiu. Cert e că Cenadul era, atunci, militarizat, cu pichete din 200 în 200 de metri. Doar Nadia a fost lăsată să treacă. Călăuza a fost prinsă și acuzată de ”trecerea frauduloasă a frontierei”. Se mai spune că gimnasta a stat foarte puțin la Hotelul ”Royal” din Szeged, pentru că Securitatea se activase. Pornesc zvonuri despre o posibilă asociere cu Pacepa, se discută despre apropierea sa de Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului. Se face anchetă, acasă la cioban. ”Au venit cei de la Securitate, mi-au luat cheile de la casă, au căutat bani, au, dar nu au găsit nimic. Probabil că au montat și microfoane”, avea să declare, peste ani, soția lui nea Gică Talpoș, mamă a trei copii.

”Venise timpul să plec. Decizia a fost dificilă, deoarece mi-a afectat familia. Am avut puţin timp de gândire, dar, sincer vã spun, mi-am urmat intuiţia. Altcineva a venit cu ideea, eu doar am acceptat. Am ajuns la graniţă, am fugit printr-o zonã interzisã şi, după ce am ajuns în Ungaria, am traversat graniţa în Austria. A fost periculos, dar nu am avut altă alegere… Nu am putut sã le spun celor din familie că voi pleca. Am plecat având la mine doar hainele pe care le purtam în acea zi. Cu familia am luat legătura abia dupã Revoluţie”

Din stenogramele ședințelor Comitetului Executiv se poate afla că Nicolae Ceaușescu a fost extrem de supărat când a aflat de fuga Nadiei. Prima consecință a fpost trecerea trupelor de grănicei de la MApN la Ministerul de Interne. Revoluția din decembrie a prins aceste efective în degringoladă.

”Nu am ştiut de celebritatea mea decât mult mai târziu. De fapt, am aflat după ce mă stabilisem la Montreal. Am mers cu câteva demonstraţii în Statele Unite. Am ajuns la o competiţie şi nu pricepeam de ce lumea era aşa înnebunită să pună mâna pe mine, să mă atingă!”

Ce a urmat, se cunoaște. În 1989, existau cîteva articole de lege ce incriminau trecerea frauduloasă a frontierei ca pe o crimă impotriva autorităților comuniste. Dar Revoluția avea să le șteargă. Nadia reușise ”săritura” vieții ei, un 10 perfect. Se regăsea, la Los Angeles, cu Bart Conner, fost gimnast în echipa Statelor Unite ale Americii. Va reveni, în țară, prima dată, peste cinci ani. Apoi, cei doi se vor căsători, la Mănăstirea Cașin din București, pe 27 aprilie 1996, stabilindu-se, apoi, în Oklahoma.

Azi, ”Zeița de la Montreal”, cea mai mare gimnastă din istorie, adună 60. La mulți ani, Nadia Comăneci!