AS.ro Home
Până la 13 ani, Karim El Hayani n-a purtat, niciodată, încălțări. De niciun fel! N-avea nevoie acolo, în Tanger, Maroc, unde se născuse în 1994. Tălpile îi erau adaptate pentru a merge pe nisip și pe piatră. ”Doar atunci când frigea cu adevărat, purtam un fel de șlapi”, își începe povestea. De mic voia, ca și alți copii amărâți din zonă, să-și facă un rost, dar în afara țării.
S-a ”lipit” de un camion ce mergea din Maroc în Algeciras. Când a ajuns pe pământ spaniol, s-a urcat direct într-un autobuz cu direcția Madrid. L-a prins poliția, l-a dat jos, a fost dus la un centru pentru copilași de lângă faimosul ”El Escorial”. Aici i-au ochit calitățile de atlet. ”Antrenorii de acolo s-au comportat exemplar cu mine și nu voi uita asta niciodată”.
La 14 ani a debutat la cross. Până pe la 18 a considerat alergarea o joacă. Nu era o competiție, nu era ceva serios. A obținut naționalitatea spaniolă în 2015 și, ușor-ușor, s-a specializat pe alergarea pe tot felul de suprafețe.
Când pe zăpadă, când pe nisip
În 2013, campion al Spaniei la juniori, alergare montană. La urechi i-a auzit că se petrece, în lume, ceva mai dur: ”Javelina Jundred”, în deșertul amazonian, cu două distanțe ”disponibile”: 100 și 160 de kilometri. Karim s-a pregătit pentru prima și a terminat întâiul ediția din 2015, cu un timp de 9 ore și 29 de minute. A purtat un fel de săndăluțe. Anul viitor, iarăși șef la 100 km, de această dată în Santander, Spania, cu 8 ore și 37 de minute. Desculț!
”E normal să alerg așa, pentru că mă simt aproape de pământ”, spune. S-a mutat în Lake Louise, aproape de Calgary, Canada, pentru a putea fugi cât vrea, aproape de casă. Desculț, normal. ”Nu numai picioarele, ci întreg corpul trebuie pregătit pentru o astfel de cursă”, adaugă. Luna aceasta era gata să alerge fără nimic în picioare ”Polar Bear Marathon”, numai pe gheață. Organizatorii au fost de acord, medicii, nu! ”M-au obligat să alerg cu sandale, ceea ce nu e ok!”, s-a supărat. A anunțat că se va prezenta la anul, când va concura cu sandale.
”Până atunci, am vreme să alerg în deșert!” Visul său e să termine, pe 25 martie 2022, 250 de kilometri în deșert, ghidat de GPS. ”Să fie clar – trage concluzia – picioarele, din moment ce se obișnuiesc să alerge desculțe, nu se mai pot întoarce la sandale”.
Loading ...
