Pe 31 mai, la Munchen, se scrie o poveste care nu seamănă cu nicio altă finală recentă. Nu există o mare vedetă care să atragă toate luminile și nici o favorită clară. Inter și PSG se vor duela pentru prima oară într-un meci oficial, tocmai în finala Ligii Campionilor, însă tensiunea care plutește în aer ne lasă impresia că confruntă două mari rivale.
Simone Inzaghi e omul care a transformat o echipă pragmatică într-o mașinărie de război cu momente de genialitate neașteptate. După semifinala legendară cu Barcelona, în care Francesco Acerbi a marcat în minutul 90+5 și a trimis totul în prelungiri, Inzaghi a spus sec, dar tăios: „Nimeni nu ne-a dat nicio șansă și i-am făcut pe toți să se uite de două ori. Asta e Inter acum. Un adversar care nu moare niciodată.”
De cealaltă parte, Luis Enrique a modelat un PSG care, pentru prima oară în ani buni, pare că joacă la fel de bine fără minge, cum o face atunci când are posesia. „Nu ne interesează ce spun alții despre ADN-ul Parisului. ADN-ul nostru e munca. Restul e zgomot de fundal”, a punctat spaniolul după ce și-a condus echipa spre un 3-1 categoric cu Arsenal, în care parizienii au dominat strategic și au lăsat senzația că joacă doar atât cât trebuie.
În acest sezon, am putut observa un PSG matur, tăcut, dar periculos, conform analizei jurnaliștilor de la ESPN, care au punctat clar faptul că „PSG nu mai e un grup de staruri capricioase, ci o echipă în sensul real al cuvântului. Neobosită și cu spirit de echipă.”
La nivel tactic, meciul e aproape un seminar de stiluri. PSG vine cu 4-3-3-ul fluid și o linie de mijloc care poate controla orice ritm: João Neves, Fabián Ruiz și Vitinha sunt centrul nervos al echipei, cu un Dembele în mare formă care poate rupe orice echilibru. Însă Inter nu vine pentru spectacol. 3-5-2-ul lor are un fel de mecanică pe care puține echipe o pot decoda. E un sistem în care fiecare pas, fiecare unghi și fiecare poziționare are o intenție clară.
Luis Enrique are avantajul unui lot odihnit, campionatul fiind deja câștigat. Inter, în schimb, e prinsă într-o luptă dură în Serie A, iar asta poate însemna fie prospețime, fie uzură. Când vine vorba de pariuri, balanța e puțin înclinată spre francezi. La casa de pariuri sportive Excelbet, PSG are cotă 1.66 la cucerirea trofeului, în timp ce Inter e la 2.23. Aceste estimări ne spun exact ce simte oricine s-a uitat la ultimele lor meciuri: PSG are poate mai multă calitate individuală, dar Inter are acel ceva care nu apare în statistici și poate surprinde oricând.
Un alt punct forte al PSG-ului este banca de rezerve: Gonçalo Ramos, Zaïre-Emery, chiar și Asensio. Cu toate acestea, Inzaghi a demonstrat de atâtea ori că este maestrul mutărilor de final.
