30 de ani de la moartea lui Ayrton Senna. 1 mai, una dintre cele mai triste zile din istoria sportului mondial

Performanţele sale au atras atenţia managerilor echipelor de Formula 1. În 1983, a testat maşini de Formula 1 pentru Toleman, Williams, Brabham şi McLaren. S-a aflat în negocieri cu toate echipele şi a semnat până la urmă cu echipa Toleman pentru întrecerea din sezonul 1984 al Formuei 1. Colegul său de echipă a Johnny Cecotto.

A debutat în Formula 1 în marele premiu disputat chiar în Brazilia. S-a calificat al 17-lea, însă s-a retras din cursă după ce motorul său a explodat în al 8-lea tur de pistă. În Marele Premiu al statului San Marino nu s-a calificat din cauza unor probleme tehnice, dar a surprins pe toată lumea cu o cursă extraordinară pe circuitul de la Monte Carlo.

S-a mutat la echipa Lotus în sezonul 1985, iar prima sa victorie din primul său pole position avea să vină în cadrul Marelui Premiu din Portugalia, la Estoril. A mai câştigat marele premiu al Belgiei şi s-a clasat de patru ori pe podium până la finalul sezonului, ocupând în clasamentul general poziţia a 4-a. În sezonul 1985, Senna a plecat de şapte ori din pole position, dovedind că motorul de 1.000 de cp realizat de Renault este cel mai rapid din cele oferite de constructorii participanţi în Marele Circ.

Senna, triplu campion mondial

A continuat cu echipa Lotus şi în sezonul 1986, reuşind opt pole position în 16 curse, însă a câştigat doar două curse şi a mai fost de şase ori pe podium, terminând al patrulea în clasamentul general al piloţilor în acel sezon.

Echipa Lotus a schimbat motorul monopostului în 1987 cu unul V6 de fabricaţie Honda, acelaşi motor fiind deţinut şi de cei de la echipa Williams. Principalul său competitor din acel sezon a fost britanicul Nigel Mansell (6 victorii) şi Nelson Piquet (3 victorii). Senna a reuşit două victorii, în marele premii de la Monaco şi de la Detroit, şi a încheiat sezonul pe poziţia a treia în clasamentul general.

Determinarea sa şi talentul dovedit în cadrul echipei Lotus l-au recomandat pentru îmbrăcarea echipamentului echipei McLaren Honda, unde Ayrton Senna ştia că avea să găsească maşina care putea să-i ofere posibilitatea de a câştiga campionatul.

În sezonul din 1988, din postura de pilot al echipei McLaren Honda, a reuşit să câştige primul său titlu din carieră, pe fondul unei competiţii acerbe cu Alain Prost. Echipa McLaren a dominat sezonul 1988, cu motorul de provenienţă Honda MP4/4 obţinând per total 15 victorii din 16. Senna a câştigat 8 curse şi Alain Prost 7 curse. Cele opt victorii ale lui Ayrton Senna într-un sezon au doborât recordul deţinut anterior de Jim Clark şi Alain Prost. De asemenea, Senna a doborât recordul de 13 pole position-uri într-un sezon, deţinut anterior de Nigel Mansell cu nouă plecări de pe prima poziţie în 1984. În 1989, rivalitatea dintre cei doi s-a înteţit, cel mai intens moment al sezonului fiind Marele Premiu al Japoniei, penultima cursă în calendarul competiţional al acelui an. Prost conducea cursa, iar în turul 46 a fost atacat de Senna şi s-au acroşat rezultând retragerea din cursă a lui Prost, iar Senna a reuşit să continue cursa pe care deşi a câştigat-o, în cele din urmă a fost descalificat.

Prost a plecat la Ferrari în sezonul 1990, iar Senna continua pentru McLaren, ambele echipe împărţeau acelaşi motor de 3,5 litri V10 produs de Honda. Senna a dominat sezonul şi a obţinut şase victorii şi cinci clasări pe podium. În marele premiu al Japoniei, exista o diferenţă de 9 puncte în clasamentul general între cei doi, însă şi de această dată cursa avea să confirme un nou acroşaj între monoposturile lor, rezultând abandonul celor doi iar Senna avea să iasă campion.

În sezonul 1991, echipa McLaren a optat pentru motorul V12 în locul celui V10. Senna a câştigat şase curse faţă de cele cinci ale lui Mansell, iar Marele Premiu al Japoniei avea să confirme din nou câştigătorul titlului, chiar dacă Senna a terminat cursa pe locul doi în spatele coechipierului său Berger. Brazilianul şi-a asigurat titlul prin câştigarea Marelui Premiu al Australiei.

În încercarea de a se muta la Williams pentru sezonul 1992, Senna a fost întors din decizia sa de şeful Honda, Nobuhiko Kawamoto, care i-a cerut personal brazilianului să rămână la echipă. Însă acesta avea să fie sezonul lui Nigel Mansell şi al echipei Williams. Noul monopost al celor de la McLaren a sosit târziu, iar Senna nu a reuşit să fie într-atât de competitiv încât să fie un real challenger la titlu. A câştigat trei curse (la Monaco, în Ungaria şi în Italia) şi a încheiat pe poziţia a patra sezonul, în spatele celor doi piloţi ai lui Williams – Mansell şi Patrese şi a noului challanger, Michael Schumacher.

Sezonul din 1993 a fost ultimul în care brazilianul a încheiat cu o victorie, cea de-a 41-a şi ultima din cariera sa, cu prilejul Marelui Premiu al Australiei când l-a invitat pe prima treaptă a podiumului şi pe competitorul său Alain Prost. A fost unul din momentele memorabile ale întrecerii celor doi mari piloţi. Titlul a fost câştigat de Alain Prost.

Senna s-a mutat la Williams în sezonul 1994, regulile tehnice ale competiţiei s-au schimbat iar noul monopost Williams FW16 nu a fost la fel de decisiv ca precedentul. Cu toate acestea Senna a plecat din pole position în marile premii din Brazilia şi Pacific. A urmat apoi fatidicul Mare Premiu al statului San Marino, de la 1 mai 1994…

• Cariera sa în cifre a însemnat: 161 de starturi în mari premii, 41 de victorii, 65 de pole position-uri