Sezonul 1982 din Formula 1 rămâne, la peste patru decenii distanță, unul dintre cele mai tragice și controversate episoade din istoria sportului. Marcat de rivalitatea și destinul tragic al piloților Ferrari Gilles Villeneuve și Didier Pironi, dar și de moartea tânărului Ricardo Paletti, acest an a schimbat pentru totdeauna percepția asupra siguranței și fair-play-ului în Marele Circ.
Născut în Quebec în 1950, Gilles Villeneuve a fascinat lumea motorsportului prin stilul său inegalabil, curajul nebunesc și loialitatea absolută față de Ferrari. Cariera sa a început pe zăpadă, la curse de snowmobile, a continuat cu victorii în Formula Ford și Atlantic, iar momentul de cotitură a venit în 1976, când a impresionat la un eveniment unde au participat și piloți de F1. Invitat să concureze pentru McLaren în Marele Premiu al Marii Britanii 1977, Gilles a atras imediat atenția lui Enzo Ferrari, care l-a semnat pentru ultimele două curse ale sezonului, înlocuindu-l pe dublul campion mondial Niki Lauda.
Villeneuve a devenit rapid un idol la Maranello, obținând șase victorii cu o mașină adesea inferioară și oferind unele dintre cele mai epice dueluri din istorie – legendarul său duel cu René Arnoux la Dijon în 1979 sau podiumul „orb” de la Montreal 1981, când a terminat fără aripa față. Gilles era recunoscut pentru sacrificiul total pe pistă și loialitatea față de echipă: în 1979, a renunțat la șansele la titlu pentru a-l ajuta pe Jody Scheckter, deși era, fără îndoială, „material de campion mondial”.
Sezonul 1982 părea să aducă o nouă glorie pentru Ferrari, cu un monopost complet redesenat și doi piloți rapizi și tineri: Villeneuve (#27) și Didier Pironi (#28). După un start dificil, cursa de la Imola a devenit o oportunitate de aur, pe fondul boicotului echipelor britanice. După abandonul Renault-urilor, Ferrari a afișat mesajul „slow” pe panoul de boxe, semn că victoria era asigurată. Villeneuve a crezut că el și Pironi doar „fac spectacol pentru fani”, schimbând pozițiile, dar in ultimul tur, Pironi l-a depășit și a câștigat. Gilles s-a simțit trădat, nu doar de echipă, ci mai ales de cel pe care îl considera prieten. „Nu o să-i mai vorbesc niciodată. I-am declarat război”, a spus el, iar această ruptură avea să aibă consecințe fatale.
La două săptămâni după Imola, la Zolder, Villeneuve era hotărât să-l depășească pe Pironi în calificări. Pe finalul sesiunii, cu pneuri uzate, a încercat să forțeze, dar s-a ciocnit violent cu Jochen Mass, care mergea încet pe exterior. Ferrari-ul a decolat la peste 200 km/h, s-a rostogolit de mai multe ori și s-a dezmembrat complet. Gilles a fost aruncat din mașină, ajungând în glisiere fără cască. În ciuda intervenției rapide, a murit câteva ore mai târziu din cauza rănilor grave la cap și gât. Enzo Ferrari, devastat, a recunoscut că a pierdut „un fiu”, iar circuitul de la Montreal îi poartă astăzi numele.
După moartea lui Villeneuve, Pironi a încercat să se concentreze pe titlu, dar a rămas marcat de tragedie. La Montreal, pe circuitul proaspăt redenumit, a plecat din pole, dar a rămas blocat la start. Ricardo Paletti, debutant de 23 de ani, a lovit Ferrari-ul cu peste 180 km/h, iar mașina a luat foc. Paletti a murit la spital, iar lumea s-a întrebat dacă nu cumva asupra lui Pironi plana un blestem.
În august, la Hockenheim, Pironi conducea campionatul și a ales să testeze o nouă anvelopă de ploaie în condiții aproape imposibile. Vizibilitatea era minimă, iar efectul de sol genera o perdea de apă de netrecut. Pironi a lovit roata spate a lui Alain Prost, Ferrari-ul a decolat, s-a rostogolit și s-a făcut zob. Pironi a supraviețuit, dar cu picioarele zdrobite – 30 de operații și ani de recuperare nu l-au mai readus niciodată în F1. În 1987, încercând să-și găsească din nou locul în lumea vitezei, a murit într-un accident de powerboat, împreună cu cei doi membri ai echipajului.
Valul de tragedii din 1982 a forțat FIA să acționeze rapid. Sub conducerea lui Jean-Marie Balestre, s-au luat măsuri drastice: eliminarea efectului de sol, îmbunătățirea cockpitului, a centurilor, a structurilor de protecție și a procedurilor medicale. Dacă atunci calificările au fost reluate la câteva minute după moartea lui Villeneuve, astăzi, Formula 1 oprește totul pentru o ploaie sau un accident minor – dovadă a progresului uriaș la capitolul siguranță.
