Pe Lando nu-l ajută istoria. Analiza lui Adrian Georgescu înaintea cursei pentru titlu din Formula 1

1981 Nelson Piquet, Carlos Reutemann, Jacques Laffite

1983 Nelson Piquet, Alain Prost, Rene Arnoux

1986 Alain Prost, Nigel Mansell, Nelson Piquet

2007 Kimi Raikkonen, Lewis Hamilton, Fernando Alonso

2010 Sebastian Vettel, Fernando Alonso, Mark Webber, Lewis Hamilton

Cei trecuți primii în enumerare sunt cei care au și câștigat titlul în respectiva ediție. Un fapt interesant este următorul: doar în trei cazuri din zece piloții aflați pe primul loc în clasamentul general înaintea cursei decisive au și câștigat titlul. S-a întâmplat în 1959 (Brabham), 1968 (Graham Hill) și 1974 (Fittipaldi). Și mai interesant este că, în cele cinci ocazii din ultima jumătate de secol, cei cotați cu prima șansă nu au câștigat titlul.

Piquet, campion in extremis

Nelson Piquet a triumfat de două ori (în 1981 și 1983), deși pornea de fiecare dată cu cea de-a doua șansă. În 1981, brazilianul a fost aproape să leșine la volan, pe parcursul ultimelor tururi disputate pe o căldură toridă la Las Vegas. Tehnic, și în anul următor a fost o finală în trei, dar Didier Pironi (Ferrari) suferise un accident îngrozitor cu patru curse înainte și de atunci nu s-a aflat la start. De altfel, francezul nu avea să mai ia niciodată startul într-un Mare Premiu de Formula 1.

În 1983, Piquet (care va deveni socrul lui Max, dacă olandezul va oficializa relația cu fiica lui Nelson, Kelly) pornea din noua cu șansa a doua. Alain Prost (Renault) avea două puncte înaintea lui Piquet (Brabham) și șase în fața lui Arnoux (Ferrari). Arnoux a avut un abandon tehnic, iar brazilianul se afla la conducere, cu Prost în poziția a treia. Pentru a deveni campion mondial, francezul trebuia să-l depășească pe Piquet (pe atunci sistemul de punctaj era 9-6-5-4-3-2-1). Piquet a adoptat o strategie extrem de conservatoare, rulând cu un ritm mai scăzut pentru a proteja motorul turbo BMW, foarte sensibil în acea perioadă. Prost, forțând să recupereze, a suferit o pana de motor și a abandonat în turul 35. Brazilianul trebuia să termine cursa cel puțin pe locul al patrulea pentru a fi campion mondial. A terminat pe 3.

Lupta internă de la Williams

În 1986, Piquet nu avea să mai repete performanța. Williams avea cea mai rapidă mașină, dar a suferit din cauza luptelor ”fratricide”. Cei doi piloți, Piquet și Mansell, nu s-au înțeles deloc între ei. Tot timpul sezonului s-au luptat între ei.

Cursa decisivă, cea din Australia, a fost una nebunească. Ea a început destul de bine pentru Mansell. ”Leul britanic” era la conducere, dar după 63 de ture, a suferit o pană de cauciuc pe linia dreaptă. Britanicul a reușit miraculos să strunească mașina. Dacă ar fi suferit un accident grav, directorul cursei era pregătit să arate steagul roșu, iar titlul i-ar fi revenit chiar lui Mansell. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, Prost (McLaren) a câștigat cursa în fața lui Piquet și a luat titlul.

Din această întâmplare cei de la McLaren ar putea trage învățăminte prețioase.

Nebunia din 2010

În 2010 a avut loc cea mai complicată și spectaculoasă finală din istoria Formulei 1. Poate v-o amintiți. A fost primul sezon în care s-a făcut trecerea de la sistemul de punctaj 10-8-6-5-4-3-2-1 la 25-18-15… etc. În 2010, au fost patru piloți cu șanse la titlul mondial, iar cursa decisivă a avut loc chiar la Abu Dhabi. La start, Fernando Alonso (Ferrari) avea 246 puncte, Mark Webber (Red Bull) – 238, Vettel (Red Bull) – 231 puncte, Lewis Hamilton (McLaren) – 222. Campionul en titre Jenson Button (McLaren) își pierduse orice șansă la titlu abia în penultima cursă.

În vechiul sistem de punctaj, opt puncte ar fi fost un avantaj destul de confortabil. Dacă Webber câștiga, el lua titlul. Dacă Webber termina pe locul 2, un loc 4 pentru Alonso îi era suficient ibericului pentru titlu. Coechipierul lui Webber, Sebastian Vettel, avea și el o șansă teoretică. Avea 15 puncte în urma lui Alonso, grație unei victorii în cursa precedentă. Dacă Vettel câștiga, Alonso trebuia să termine cel puțin pe locul 4. În cele din urmă, Lewis Hamilton avea și el o șansă matematică la titlu. Avea însă nevoie ca Alonso să nu obțină puncte, iar piloții Red Bull să termine cu puține puncte.

Totul părea să meargă în favoarea lui Alonso după calificări. Vettel obținuse pole-position, dar Alonso era în siguranță pe locul 3, cu Webber pe 5. Când Webber a intrat devreme la boxe, Alonso a reacționat pentru a preveni un undercut. În încercarea de-a rămâne în fața lui Webber, l-a neglijat însă pe Vettel. Nu era totuși o problemă, deoarece Alonso avea nevoie doar de locul 4. Renault și Nico Rosberg de la Mercedes au ales însă o strategie inteligentă, care i-a plasat în fața liderului campionatului. Pe circuitul stradal din Abu Dhabi, Alonso nu a reușit să depășească, terminând pe locul 7. Sebastian Vettel a câștigat astfel titlul.