AS.ro Home
Brandi a uitat de toate regulile și, într-un moment de eliberare, și-a dat tricoul jos!
Brandi Chastain a vrut să devină, dintotdeauna, jucătoare de fotbal, deși de fiecare dată când spunea asta auzea o întrebare pe care nu o înțelegea. ”De ce vrei să practici acest sport de imigranți?” La opt ani se afla deja pe gazon, iar idolul său era George Best, ”un timp care a alergat, tot timpul, contra vântului”, cum îi plăcea ei să spună. După două echipe de colegiu, a ajuns la seniori, la Shiroki FC Serena. Apoi a prins și echipa națională.
Pe 10 iulie 1999, pe faimosul ”Rose Bowl” din Pasadena, selecționata SUA a dat piept cu China, în finala Campionatului Mondial, cu 90.000 de oameni în tribune. S-a mers cap la cap până la loviturile de departajate, 0-0. Gazdele au marcat tot, asiaticele au ratat o singură dată, prin Liu Ying. Ultima era Brandi Chastain, 21 de ani. A tras cu cea mai mare forță din lume, a marcat, iar americancele au devenit, pentru a doua oară în istorie (n.r. – gheața fusese spartă în… China, în 1991), ”reginele” lumii. În timp ce televiziunea ce transmitea meciul în întreaga lume relua punctul izbăvitor, Brandi și-a scos tricoul, a rămas în bustieră, s-a pus în genunchi și a început să urle. ”Un moment incredibil pentru o femeie, un moment de eliberare”, avea să spună ea. ”În fine, puteam respira!”, adăuga.
Imaginea făcea înconjurul lumii. Era chemată la marile showuri. Devenea ”copertă” pentru ”Sports Illustrated”. Lumea se schimbase. La primul succes, cel din China, reporterii nu veniseră să primească, la aeroport, trupa fetelor. Acum, imaginea cu Brandi doar în bustieră era transformată în panouri publicitare imense. ”Chastain a fost liderul unei generații care a revoluționat această disciplină”, aveau să spună, peste ani, mai marii fotbalului american. Naționala a ajuns la Casa Albă, pentru prima oară în istorie.
Logic, au început și polemicile. ”Dacă totul a fost făcut pentru firma producătoare a bustierei?” ”Nu are a face cu sutienul: joacă tare, joacă frumos, curat și adu diversitatea în întrecerile sportive! Acesta este sfatul meu către toate fotbalistele!”, avea să scrie Brandi în volulmul său autobiografic.
Astăzi, antrenoarea secundă de la Universitatea Santa Clara are chiar și o statuie ce importalizează gestul său din acea finală. A fost descoperită (scuze de exprimare!) în 2019, la 20 de ani de la… faza istorică. ”Tot timpul m-am gândit la cel care marchează, cel care-și saltă tricoul. Am rezistat, până la un moment dat”, spunea ea.
Loading ...
