S-a apucat să arunce ciocanul la 12 ani, sub patrafirul antrenorului Volovik. Se pregătea la Burevestnik, apoi la Kiev, într-o sală a Forțelor Armate. Peste ani, avea să ajungă maior, iar funcția i se transforma în poreclă pentru tot restul vieții. În 1973 a luat titlul european la juniori, moment în care a început să fie cravașat de Anatoli Bondarciuc, ”aur” olimpic la Munchen, în 1972, cel mai mare tehnician din domeniu din toate timpurile. Imediat e înrolat în echipa națională a URSS-ului.
În 1976 și 1980, termină primul la Jocurile Olimpice de la Montreal, respectiv, Moscova, dar nu ajunge și la Los Angeles, din cauza boicotului. Pe tărâm canadian, Sedih a terminat primul, pe locul secund a venit Spiridonov, iar ”bronzul” a fost cucerit de Bondarciuc, cel care nu se retrăsese din activitate!!! Nu era nici prea ‘nalt, 1,85m, nici prea mare, 102 kg, comparativ cu ”monștrii” de atunci. Avea o tehnică ciudată, rotindu-se doar de trei ori în loc de patru, cu brațele în echilibru. ”N-am nevoie de mai mult!”, obișnuia să spună.
Doar doi sportivi în lume au aruncat peste 86 de metri!
30 august 1986 l-a găsit la Stuttgart, la Campionatele Europene. A aruncat 86,74 metri, record mondial care și astăzi, la 35 de ani de atunci, rămâne în picioare. Doar el și Litvinov au fost singurii sportivi din domeniu care au reușit să treacă de granița celor 86 de metri.
S-a căsătorit de trei ori, de două împărțind patul cu laureate la olimpiadă: Liudmila Kondratieva, aur la Moscova, la 100 de metri, și Natalia Lisovskaia, aur la Seul, la greutate.
Pentru că în acele vremuri existau multe suspiciuni, recordul său a fost privit cu oarecare reținere. În 2017, medicul Grigori Rodcenkov, ”evadat” din Rusia, aruncă bomba: Sedih consumase substanțe anabolizante în anii în care stabilea acele recorduri. Normal, atletul a negat: ”Performanțele mele de atunci se datorează tehnicii pe care o foloseam”, s-a apărat el.
”Maiorul” s-a stins la 66 de ani, doborât de un infarct. Recordul său de trei decenii și jumătate e ”viu” și greu de doborât…