Sergiy Sydorchuk a rămas traumatizat din cauza bombardamentelor lui Vladimir Putin de pe teritoriul Ucrainei. Mijlocașul ucrainean, căpitan la Dinamo Kiev, a trecut printr-o experiență îngrozitoare alături de soția și copiii săi.
Sergiy Sydorchuk a fugit împreună cu colegii săi de la Dinamo Kiev și familiile acestora în România, în momentul în care armata rusă a început invazia în țara vecină.
Sergiy Sydorchuk, traumatizat de bombardamentele lui Vladimir Putin
La vremea respectivă, soția lui Sydorchuk, Hanna, era însărcinată cu cel de-al 4-lea copil, iar fotbalistul a dezvăluit că inițial n-au vrut să părăsească țara. Lucrurile s-au schimbat însă la 180 de grade în momentul în care soldații ruși au lansat un proiectil într-o maternitate din Mariupol, unul dintre orașele distruse din Ucraina.
Sergiy Sydorchuk a vorbit despre clipele horror prin care a trecut din momentul declanșării războiului și până când a ajuns în România, escortat de Mircea Lucescu, antrenorul său de la Dinamo Kiev. La rândul ei, nepoata marelui antrenor român a sărit în ajutorul jucătorilor ucraineni care s-au temut enorm pentru viața lor.
„Fiul nostru s-a născut la fix o lună după ce trupele din Rusia au pus piciorul pe teritoriul Ucrainei. Soția mea a mai avut două nașteri cu acest doctor, așa că știa totul: clinica, medicii pediatri. Totul era în regulă. După 24 (n.r. – februarie), a apărut o stupoare generală și nu știam ce să facem. Soția mea nu a vrut să plece până în ultimul moment. Mi-a spus că vrea să dea naștere în Kiev. Totul s-a schimbat radical pentru noi când o rachetă a lovit o maternitate din Mariupol.
Atunci soția mea a realizat că ar fi prea periculos și, efectiv, o zi mai târziu am plecat cu autocarul către România (ajutați de clubul Dinamo Kiev). Antrenorul (n.r. – Mircea Lucescu) și nepoata sa ne-au ajutat mult acolo. Și ea, la rândul ei, era însărcinată, și mergeau la control la același doctor, în același spital. Slavă Domnului că totul a mers bine.
„Infernul” prin care a trecut Sergiy Sydorchuk din cauza războiului din Ucraina
Ea încearcă să țină totul sub control, de dragul copiilor, dar a fost o perioadă extrem de dificilă. Îmi amintesc totul: nu am dormit bine timp de vreo 8 zile. Dormeam, în medie, o oră și jumătate sau maxim două. Nu puteam să dorm deloc. În prima noapte în care am reușit să dorm a fost după ce am trecut granița. Soția mea a răsuflat ușurată când am reușit să trecem granița. Dar deja apăruseră alte probleme. Dar cred că încă sunt genul de persoană care ține totul pentru el și a fost greu. În prima noapte eram foarte mulți, am stat cu toții în parcare: erau Krivtsov, Pyatov, Matvienko și Stepanenko (n.r. – ceilalți jucători ucraineni).
Am stat împreună și asta ne-a ajutat să ne fie mai ușor. De asemenea, soțiile și celelalte femei ne-au fost alături tot timpul și ne-au ajutat enorm. Când ne-am mutat la bază (n.r. – în București), erau doctori și acolo. Se simțea mai mult sau mai puțin liniștită deoarece exista oportunitatea de a face niște injecții sau de a merge la spital. Sprijinul prietenilor, faptul că eram cu toții acolo, ne-a ajutat mult. Dacă am fi fost singuri, ne-ar fi fost mult mai greu.
