Max Verstappen e un războinic. Nu ia prizonieri, nu ezită, nu cunoaște mila. Își pilotează monopostul mereu la limita aderenței și la limita regulamentului.
Ce face Max?
Probabil niciun alt pilot nu ar fi rezistat în postura de lider, la o distanță de puncte în continuare apreciabilă față de Lando Norris, cu un monopost care a încetat să fie cel mai performant de pe grilă la începutul lunii mai, deci acum jumătate de an. Timp de șase luni, Verstappen a folosit toate trucurile posibile – uneori regulamentare, alteori nu – de a se menține în față. Mai mult, cu un monopost pe care echipa tehnică are cel mai mic număr de ore teste disponibil pentru a-l perfecționa.
De când monopostul RB20 nu mai este cel mai iute, olandezul folosește un fel de tactică de guerilla. Se concentrează mult pe calificare, unde obține timpi remarcabili. De exemplu, în cursa trecută din Mexic. Deși aproape că nu a testat în ziua de vineri, sâmbătă a luat locul al doilea pe grilă. Are în general starturi foarte bune. În Mexic, deși a plecat de pe partea murdară a pistei, a intrat primul în cel dintâi viraj. Asta, în condițiile în care și ocupantul pole-ului, Sainz, luase un start bun.
Strategie adaptată la obiectiv
O a doua caracteristică este că și-a ajustat strategia o dată cu schimbarea situației. Este un fel de adaptare a principiului lui Lao Tze: „Împiedică-ți adversarul să fie eficient, dar favorizează-i acțiunile inutile”.
Cu excepția curselor de sprint, Max nu mai caută victoria, pe care știe că nu o mai poate obține. Mașina sa începe să uzeze mai rapid gumele decât cele ale concurenței, în orice configurație ar fi setată. În schimb, încearcă să-l întârzie cât mai mult pe Lando. Este ca un boxer părăsit de suflu care se agață de adversar, șicanându-l, obosindu-l, încetinindu-l.
Ce face Jos?
Jos Verstappen face ceea ce știe mai bine: pune presiune. Într-un interviu acordat publicației De Telegraaf, tatăl lui Max a trimis o săgeată foarte clar țintită spre stewarzii care judecă penalizările. El a acuzat un posibil conflict de interese în cadrul respectivului for. Să nu credeți că asemenea metode nu dau rezultate.
Ce face Lando?
Lando nu reușește să iasă din clinciurile de pe pistă cu Max. Este de obicei rapid în calificări, dar nu întotdeauna când e cel mai important. Să luăm, de pildă, weekend-ul din Mexic.
Acolo, după ce a avut al doilea timp în FP3 (după Piastri), Lando a dominat Q1 și Q2. Monopostul McLaren, în condiții de cursă, era pe același palier de performanță cu mașina SF-24 a celor de la Ferrari, chiar dacă excelau în zone diferite.
Lando pierde mult în calificări
Totuși, în Q3, Lando nu a reușit să-l bată pe Max și a plecat din spatele lui. Iar Max aproape că nu se antrenase în ziua de vineri. Una dintre cele două defecțiuni care l-au împiedicat pe Verstappen să ruleze la antrenamentele de vineri din Mexic a fost una legată de aspirația motorului. Ca urmare, cei de la Red Bull i-au schimbat propulsorul. Pentru a nu fi penalizat cu o declasare pe grila de start, i-a fost montat un propulsor dintre cele deja folosite în timpul sezonului. Acesta a fost însă limitat ca performanțe. Datele de telemetrie arată că viteza sa de top era cu 2 kilometri pe oră mai mică decât cea a lui Perez în zona DRS de pe prima linie dreaptă.
Lando și-ar ușura mult misiunea dacă s-ar califica mai sus pe grilă. (Despre starturile în cursă de obicei slabe nu are rost să mai vorbim.) În acest sezon, a obținut de șase ori pole-position-ul. Nu e puțin lucru, desigur. Totuși, Max, cu o mașină mai slabă, a luat de opt ori pole-ul, deși nu a mai reușit acest lucru din Austria.
Ce face Piastri?
O altă armă de care McLaren nu profită este cel de-al doilea pilot. La sfârșitul anilor 90, Ferrari îl folosea pe Eddie Irvine în lupta cu piloții McLaren (Hakkinen și Coulthard) pentru a-i ține cât de mult se putea pe loc pe aceștia. Metoda, deși nesportivă, nu poate fi sancționabilă de regulament dacă e bine făcută. Sunt curse în care o întârziere provocată de 3-4 secunde poate fi suficientă.
Nu reluăm aici dosarul ordinelor de echipă de la McLaren, nici dacă ar trebui introduse. Cert este că Piastri pare din ce în ce mai puțin interesat de o competiție în care toată lumea îi cere să-și susțină colegul. În Mexic, Piastri a obținut cel mai bun timp dintre toți piloții în FP3. Câteva ore mai târziu, părăsea sesiunea de calificări în Q1. Prima oară, a făcut un timp slab, pentru că a abordat greșit un viraj. Următorul tur a fost anulat pentru că a depășit limitele pistei. Și-a corectat ulterior performanța, realizând însă doar cel de-al 14-lea timp al sesiunii, care a devenit apoi cel de-al 17-lea. Astfel, Piastri a rămas „pe bară”.
Poate fi determinat Piastri să ajute?
Este o demotivare de înțeles pentru un pilot căruia îi lipsește miza sfârșitului de sezon? Este o tactică de leverage pentru negocierile cu McLaren sau cu altă echipă? Vom vedea ce se va întâmpla în Brazilia cu un pilot considerat a fi principala revelație a acestui sezon. Cum scriam, este foarte interesant că tocmai zilele trecute Helmut Marko spunea că Mark Webber, managerul lui Piastri, se arată foarte prezent și deschis pentru discuțiile cu Red Bull Racing.
Strategia cobrei
Cum spuneam, pentru Max nu mai este atât de importantă clasarea sa pe o poziție fruntașă, cât să se țină în apropierea lui Lando, astfel încât câștigul de puncte al acestuia la fiecare cursă să fie cât mai mic. E unul dintre motivele pentru care Max amână înlocuirea motorului cu unul nou. Vrea să evite declasarea pe grilă, rămânând cât mai aproape de adversarul direct.
Paradoxal, chiar își dorește, dacă își atinge acest obiectiv, ca ambii să se claseze mai jos. Una este diferența de puncte dintre poziția 1 și 2 (25 – 18 = 7 puncte), alta e, de pildă, diferența dintre pozițiile 5 și 6 (10 – 8 = 2 puncte). Acest calcul merge însă cât timp cei de la Ferrari nu recuperează deficitul de puncte și nu devin un pericol. Deja la echipe i-au depășit pe cei de la Red Bull Racing, iar Leclerc tot adună puncte.
Max nu atacă decisiv
Singurul eveniment care ar schimba radical tactica lui Max ar fi un abandon propriu, dublat de o clasare foarte bună a lui Lando și/sau a lui Leclerc.
Dar, dacă observați, Max nu atacă decisiv, așa cum a fost în Austria, cu Lando, sau ca un taur furios, ca în Ungaria, cu Hamilton. Se expune cel mult penalizărilor, nu abandonului. Când faultează, o face „de cartonaș galben”, nu „de roșu”.
În Mexic, Max și-a atins obiectivul de a-l întârzia pe Lando, dar numai pe jumătate. Lando nu a mai avut timpul necesar pentru a-l pune pe Sainz în pericol, însă cele două penalizări l-au dus pe Max pe poziția a șasea. Lando a recuperat 10 puncte în această cursă. Destul de mult, dar nu suficient. Care este media diferenței pe care și-o permite Max să o piardă în cursele rămase de disputat?
Mai sunt patru curse de disputat (Brazilia, Las Vegas, Qatar, Abu Dhabi) și două de sprint (Brazilia și Qatar). Între Max și Lando sunt 47 de puncte în clasament. Dacă Lando recuperează 12 puncte pe weekend de cursă, îi va fi de ajuns, la limită. În ceea ce privește cursele de sprint, Max Verstappen le-a câștigat pe toate cele patru disputate până acum în 2024, iar asta spune totul.
Complexul „fratelui mai mic”
Lando mai are o problemă. Are o psihologie de „frate mai mic” în fața prietenului său Max Verstappen, pe care doar de curând a arătat că poate să o depășească.
Să vă dau un exemplu. Au fost vreo câteva sezoane, la începutul anilor 2000, în care Ralf Schumacher (pe atunci la Williams) era anunțat drept principalul contracandidat la titlu al lui Michael (Ferrari). Evident, nu s-a întâmplat asta. Chiar era rizibilă insistența cu care era adusă în discuție această „rivalitate între frați”. A simțit vreodată cineva că Ralf poate să-i pună cu-adevărat probleme lui Michael? Nu numai diferența de valoare era cauza, dar ascendentul de acest tip e greu de depășit.
Cine e „prietenul dominant”?
Întrebați fiind ce ar alege între a-l învinge pe celălalt și a-și păstra relația de prietenie cu acesta, Max și Lando au răspuns diferit. Lando a ales victoria, dar Max și-a exprimat de multe ori grija pentru relația cu Lando. Care dintre cei doi vi se pare mai sigur pe sine, cine transmite mai multă forță prin mesajele sale?
Max. El e „fratele mai mare”.
Asta e cu vorbele. Când însă vine vorba de faptele, este exact pe dos. Max e neiertător, Lando ezită.
Brazilia, una dintre ultimele șanse
În concluzie, pentru a obține titlul mondial, Lando mai are o singură șansă. În primul rând, trebuie să își îmbunătățească prestațiile din calificări, în special din Q3, și să se „desprindă” pe pistă de Max. În al doilea rând, Piastri ar trebui folosit ca „pavăză”. În cel de-al treilea rând – iar aici în Mexic s-a văzut o schimbare -, trebuie să se scuture de complexe.
Nu prea mai are timp. Strategia lui Max a funcționat până acum impecabil. Dacă în Brazilia Lando nu va recupera mai mult de – să zicem – 15-18 puncte, șansele lui la titlul individual vor scădea foarte mult.