Încrederea cucerită la acel euro, cu Rădoi pe bancă, ne-a aprins speranţele, ne-a pus pe un piedestal, dar acum ne trage în jos. Am crezut că aia e temelia, că vine noua generaţie şi rupe tot, dar ne-am trezit, ca într-un bumerang, că tocmai piedestalul pe care am urcat, ne-o dă la temelie! Ne-am visat prea sus şi ne-am trezit la realitate, mai jos decât credeam!
România – Georgia 1-2 | Nationala României, fără “cai putere”!
Totul pe atac, dar ce facem cu apărarea? Ne-a bătut Armenia, a râs Georgia de noi, nici nu vrem să ne gândim la ce urmează.
Da, Rădoi are spirit de luptător, ţine discursuri motivatoare, freza e frumoasă, costumul îi stă bine, dar îi lipseşte pălăria. Dacă a crezut că naţionala e pălăria, ei, iată că nu prea i s-a aşezat pe creştet şi mărimea pare cam mare!
Prins în filosofia lui, focu’ la noi, Rădoi pare că nu a tras cartea câştigătoare.
Naţionala nu e ca maşinile lui de sute de mii de euro, care au mulţi cai. Gata, apeşi pedala şi s-a înfipt la 200 de kilometri pe oră. Rădoi cred că are nevoie de câteva lecţii de conducere defensivă, ca să descopere şi maneta de frână. Şi e timpul s-o facă repede.
Naţionala nu are mulţi cai putere, aşa că trebuie să îşi găsească încet şi sigur drumul în traficul tot mai infernal din fotbal, unde cei mici încep să zboare ca vântul pe lângă noi – vezi Armenia, vezi Georgia, vezi vorbele lui Rădoi, să ne temem şi de Liechtenstein.
România – Georgia 1-2 | Rădoi şi-a pierdut susţinerea şefului!
“E un regres. Să vorbească Rădoi” a fost reacţia lui Burleanu, imediat după chinul de la Ploieşti. Un semnal de alarmă, un avertisment? De fapt, ce să ne mai ascundem, va fi schimbat Rădoi dacă ne dă Anglia cu terenul în cap? Foarte posibil.
Rădoi nu mai are susţinerea lui Burleanu de la meciul cu Armenia. E păstrat pentru că şeful federaţiei nu are o soluţie pe bani puţini, iar Rădoi câştigă un salariu mic la naţională.
Antrenorii grei sunt scumpi, dificil de adus. Iar ei refuză România şi pentru că nu-i văd un viitor roz.
România – Georgia 1-2 | Dar fotbalişti mai avem?
Se vede cu ochiul liber că nu. În campionatele mari, românii ajung la echipe care se bat să scape de retrogradare sau stau pe bancă şi se mulţumesc cu pumnul de euro pe care nu l-ar fi câştigat niciodată în Liga 1. Iar în cele mici ne mai salveaza imaginea Ianis Hagi, care a fost cel mai bun român în coşmarul cu Georgia, şi Stanciu, campion cu Slavia în Cehia. În rest, nimic.
