Moment controversat înainte de Bayern - Real Madrid. Kylian Mbappe, extrem de deranjat

Kylian Mbappe, înainte de Bayern - Real Madrid / Captură Digi Sport

Meciul retur din sferturile Champions League dintre Bayern Munchen și Real Madrid a fost precedat de un moment care a stârnit nemulțumirea lui Kylian Mbappe.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Înainte de start, pe Allianz Arena s-a ținut un minut de reculegere în memoria lui Jose Emilio Santamaria, fostul jucător al “galacticilor”, însă nu tot stadionul a făcut liniște.

Momentul de reculegere din Bayern – Real Madrid, motivul de supărare pentru Mbappe

Partida spectaculoasă din Liga Campionilor dintre Bayern Munchen și Real Madrid a fost marcată și de un moment care a generat controverse, produs înainte de startul propriu-zis al meciului. Jucătorii celor două formații s-au strâns la mijlocul terenului pentru a ține un minut de reculegere, însă ce a urmat nu a fost pe placul lui Kylian Mbappe.

O parte din suporterii prezenți la Munchen fie au aplaudat, fie au strigat pe parcursul minutului de reculegere, ceea ce a stricat momentul. Imediat după ce pe Allianz Arena a început să se facă zgomot, camerele s-au mutat pe Mbappe.

Starul francez al lui Arbeloa a fost văzut vizibil deranjat, dând din cap dezaprobator.

Reclamă

Cine a fost Jose Emilio Santamaria, legenda Realului pentru care s-a ținut minutul de reculegere

Jose Emilio Santamaría este un component al legendarei echipe Real Madrid care a câştigat cele cinci Cupe ale Europei între 1956 şi 1960. O figură istorică a clubului alb care, din apărare, a fost martorul excepţional al performanţelor pe care acea echipă Real Madrid le-a înregistrat în toată Europa, cu Gento, Puskas, Kopa, Rial… şi, desigur, Di Stéfano, relatează AP.

José Emilio Santamaría Iglesias s-a născut la Montevideo (Uruguay) în 1929. A crescut ca fotbalist în academia Clubului Nacional de Football din Montevideo, strălucind încă de atunci ca fundaş central, deşi antrenorul uruguayan Enrique Fernández, care a preluat conducerea echipei naţionale după ce a triumfat la Barcelona, a fost cel care i-a văzut calităţile pentru a deveni fundaş central dreapta. Din această poziţie a scris istorie în fotbal, deşi nu a reuşit să fie convocat pentru Cupa Mondială din 1950, pe care Uruguayul avea să o câştige în urma celebrului “Maracanazo”.

A participat însă la următoarea Cupă Mondială, cea din 1954 din Elveţia, unde s-a remarcat atât de mult încât a atras atenţia Realului Madrid, care s-a aruncat în cursa pentru transferul său, lucru pe care l-a reuşit în 1957. Iar restul este istorie: la Madrid a jucat 337 de meciuri pe parcursul a nouă sezoane, a marcat două goluri şi a fost o piesă fundamentală a acelei echipe care s-a impus în primele cinci ediţii ale Cupei Europei, între 1956 şi 1960; el a ridicat trei dintre acestea şi a adăugat, de asemenea, “La Sexta”, în 1966, în acel Madrid al “yeyés”. La acestea s-au adăugat, de asemenea, şase titluri de campion, o Cupă Intercontinentală şi o Cupă a Generalului.

Integrarea sa în Spania a fost atât de profundă încât a ajuns să joace pentru naţionala spaniolă, în 16 meciuri între 1958 şi 1962. A participat cu echipa naţională la Cupa Mondială din Chile din 1962, unde a disputat două meciuri în faza grupelor.

S-a retras în 1966 şi şi-a început cariera de antrenor la echipele de juniori ale clubului Real Madrid. În 1968 a antrenat echipa olimpică a Spaniei la Jocurile Olimpice de la Mexico, iar în 1971 a fost angajat ca antrenor al clubului Espanyol, funcţie pe care a ocupat-o timp de şapte sezoane.

A antrenat din nou echipa olimpică în 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova. În acelaşi an a fost numit selecţioner naţional pentru a conduce Spania la Cupa Mondială care urma să aibă loc în ţara noastră în 1982. După Cupa Mondială, s-a retras de pe banca tehnică.