Ilie Năstase împlineşte, duminică, 80 de ani. Dincolo de numerele care definesc o carieră de succes, trofee, finale disputate, meciuri câştigate şi pierdute, Ilie Năstase reprezintă omul-spectacol, care a adus pe terenul de tenis atât momente de joc de înaltă ţinută, cât şi gesturi şi giumbuşlucuri, care au provocat reacţii pline de entuziasm în rândul spectatorilor.
Pe teren, Ilie Năstase a fost şi este încă un saltimbanc care nu a neglijat performanţa sportivă. Supranumit „Bufonul din Bucureşti” sau „Prinţul clovn”, „Nasty” nu a lăsat la o parte scopul pentru care s-a apucat de tenis, acela de a obţine succese, de a câştiga turnee, de a fi „numărul 1 mondial”. Numai că unui asemenea talent i s-a părut că tenisul este un joc prea conservator şi poate plictistor uneori, astfel că trebuia „condimentat” un pic, pentru a-l face mai atractiv.
Ilie Năstase a împlinit 80 de ani
„Niciun jucător în istorie nu a fost mai înzestrat şi mai fascinant ca «Bufonul din Bucureşti» Ilie Năstase, cunoscut atât pentru magia pe care o făcea cu racheta, cât şi pentru comportamentul său bizar, chiar criticabil. A fost un comediant inegalabil, amuzând spectatorii cu poznele şi cu mimica lui, dar şi înfuriându-i cu stângăciile şi cu ieşirile sale. În ciuda unui sistem nervos fragil şi a unui temperament dezordonat, Năstase putea face orice, iar când era concentrat devenea un artist care crea cu mare originalitate şi stil”, este caracterizarea pe care Năstase o are pe site-ul oficial al ATP.
Nu puţine au fost momentele ce au făcut din Năstase un „bad boy” al tenisului, în opinia adversarilor şi oficialilor, dar un „showman” în ochii publicului.
În 1975, la Washington, Năstase şi-a scos pantoful şi l-a aruncat către un arbitru care strigase „greşeală de picior” când servea. Mimând că nu poate dezlega şireturile pentru a reîncălţa pantoful sport, adversarul său, Cliff Richey, s-a retras de pe teren. A revenit numai după ce l-a convins pe arbitru să-i acorde doar zece secunde lui Năstase pentru serviciu. Românul a refuzat şi a fost descalificat.
În 1974, în optimi, la Wimbledon, Ilie Năstase evolua împotriva americanului Dick Stockton. El a luat umbrela unui spectator şi s-a poziţionat la primire, cu umbrela într-o mână şi cu racheta în cealaltă.
„Nu am vrut să-i distrag atenţia lui Dick, cum au crezut unii. Am vrut să alung tensiunea. Credeam că va fi amuzant să joc câteva puncte cu umbrela în mână. A fost ceva spontan şi un clasic exemplu de <ok, am pierdut meciul, dar le-am oferit spectatorilor puţină distracţie>”, a explicat peste ani Năstase gestul său.
La ediţia din 1981 a turneului de la Roland Garros, Năstase a jucat în optimi cu americanul Terry Moor. La un moment dat, deranjat de ploaia care începuse să cadă pe arena centrală, Năstase a luat şapca unui arbitru de linie şi a vrut să servească având capul acoperit. A renunţat şi i-a aruncat şapca înpoi arbitrului, dar aceasta a căzut pe zgură şi s-a murdărit. Năstase a alergat a ridicat-o, a scuturat-o de zgură şi apoi i-a returnat-o arbitrului, iar meciul a continuat.
- Jurnal Antena Sport | Din dragoste pentru Sorana
- Carlos Alcaraz, tot mai aproape de revenirea în circuit! Unde e așteptat fostul număr 1 mondial
- Mesajul publicat de Simona Halep, la 7 ani de la triumful istoric de la Wimbledon
- „Alcaraz și Sinner nu pot rămâne de neatins”. Mats Wilander a dat verdictul despre Zverev după finala Wimbledon
- Moment istoric pentru Sorana Cîrstea, în ultimul an al carierei































