”Sunt doar jucătoare de fotbal. Feminin. N-am eliberat sclavi, nici n-am schimbat soarta Lumii. Doar l-am jucat și m-am bucurat de el. Atât!”. Mia Hamm a ajuns la 50 de primăveri, dar rămâne modestă, deși mulți spun că aceasta disciplină s-a dezvoltat în Statele Unite grației ei și, de aici, în întreaga lume. Dacă a fost mare? ”Nike” i-a dat numele unui magazin, ”Nitendo” i-a făcut un joc, ”Mia Hamm Soccer 64”. A fost botezată ”Jordan” și a devenit simbolul unei generații întregi de sportive, cu mult înaintea unor Serena Williams ori Simone Biles. ”Atunci când Mia are mingea la picior, e clar că urma o frază interesantă”, spunea marele Pele.
Fiică de pilot al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, a trăit în mai multe orașe, până când familia s-a stabilit în Falls, Texas. Părinții vor adopta doi frați, unul dintre ei, Garrett, cu care s-a înțeles de minute, decedând de tânăr, fapt ce o va marca pe Mia. A început fotbalul la Lake Braddock Secondary School. La Universitatea Carolina de Nord avea să câștige patru titluri NCAA.
276 de selecții pentru SUA, 158 de goluri
În 1991 culegea prima selecție la naționala Statelor Unite. Echipa mergea în China, la Campionatul Mondial. Evolua în cinci meciuri, marca două goluri și cucerea titlul mondial. În 1995, a terminat pe locul al treilea. Medaliată cu aur, ”acasă”, în Atlanta, la JO 1996. Trei ani mai târziu, SUA și China dispută ultimul act, la americance acasă. Hamm transformă penaltyul decisiv, cu 90.000 de suflete în tribune, cea mai mare audiență de până atunci la un meci feminin. S-a format Liga Profesionistă, a ajuns la Washington Freedom, cu care a obținut titlul de golgeter. Apoi, un nou titlu olimpic, în 2004. Când s-a retras de la echipa națională, adunase 276 de selecții, cu 158 de reușite.
A început să scrie cărți, a devenit ambasadoarea internațională a fetelor de la FC Barcelona și are propria fundație prin care adună fonduri pentru a-i ajuta pe cei cu probleme la măduvă. Boală de care a pierit fratele ei, Garrett, în 1997…