40 de ani de la cel mai bun Borș de cocoș. Galic!

Da, pentru că atunci am jumulit ”cocoșii”, și i-am lăsat, pentru a cincea oară în istorie, fără pene. Adică i-am învins la zero, performanță realizată, până atunci, doar de superputeri ale sportului cu balonul oval: Australia, Scoția, Anglia sau Noua Zeelandă. Și, din 23 noiembrie 1980, România.

Meciul se dete pe ”Giulești”, cu 20.000 de suflete în triibune. Era a 30-a oară când ne băgam cu francezii la grămadă: de 22 de ori învinseseră ei, noi, timid, doar de cinci. Veneam după un turneu frumos, în Irlanda, unde remizaserăm cu naționala țării gazdă, 13-13, plus câteva victorii cu echipe de club sau de provincii. Francezii nu mai pierduseră la zero din 1964, de la o Scoție, dintr-un Turneu al celor 5 Națiuni. Cu vreo două săptămâni înainte de a trage sub Grant, îl aruncaseră în luptă, contra Africii de Sud, pe Serge Blanco.

Am dominat cap-coadă întâlnirea. Regretatul Ion Constantin, ”Penalty King” cum îi ziceau britanicii, stins prin 2012, a transformat impecabil cele trei lovituri de pedeapsă. Pompilie Borș a marcat, pe final, singura încercare a partidei, iar Ion Constantin a transformat dintr-o poziție imposibilă, după ce eseul se marcase chiar lângă steagul de colț.

După 40 de ani, băieții de atunci – unii în scaun cu rotile, alții mișcânu-se mai greoi – au mers spre a-și duce aminte de clipele de aur în fața sediului Federației Române de Rugby, cu Stadionul Național de Rugby ”Arcul de Triumf” în spate. Memorii depănate pe timp de pandemie.

 Foto: FR Rugby

Echipa României de atunci: 15. Ion Simion, 14. Sorin Fuicu, 13. Gheorghe Vărzaru, 12. Ion Constantin, 11. Marian Aldea, 10. Dumitru Alexandru, 9. Mircea Paraschiv (căpitan) – 7. Enciu Stoica, 8. Pompilie Borș, 6. Florică Murariu, 5. Gheorghe Caragea, 4. Gheorghe Dumitru, 3. Constantin Dinu, 2. Mircea Muntean, 1. Ion Bucan. Antrenori: Valeriu Irimescu, Teodor Rădulescu