Mitică Popescu a murit la 86 de ani! Rapidul era iubirea marelui actor: „Frumos, greu, chinuitor!”

„Teatrul și fotbalul au venit cam în același timp. Eram elev la școala primară și tata mă lua cu el la meci… El lucra la Mociorniță… Ulterior „Flacăra Roșie”, iar acum îi zice „Flaros”.

Mociorniță avea echipă de fotbal, Carmen, patronată de unul dintre băieții lui. Au desființat-o comuniștii în 1947 din motive politice, nu se „alinia” noii ideologii de partid și de stat.

Și câțiva jucători, printre care Bazil Marian și Valentin Stănescu au trecut la CFR București… Redenumită Locomotiva în 1950 și Rapid în 1958. Și atunci tatăl meu a luat Locomotiva… (râde) Și pe mine m-a dus pe „Giulești”.

Eeee, pe vremea aia se mergea pe stadion ca la spectacol. Se aplauda, se striga, se încuraja echipa cu urale, dar nu se înjura niciodată adversarul în cor, nici măcar huiduieli nu prea erau, în niciun caz nu era vulgaritatea de acum. Putea să meargă o doamnă, un copil la meci, nu auzeau nimic trivial.

Frumos… greu… chinuitor… dar frumos… vă dați seama cât am văzut eu din istoria modernă a Rapidului„, a declarat Mitică Popescu, pentru fanatik.ro, în luna februarie a anului 2022.

A urcat pe scena Teatrului Naţional ”Mihai Eminescu” din Timişoara, apoi a jucat, timp de aproape şase ani, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. În anul 1973, va debuta, în Bucureşti, la Teatrul Mic, în piesa „Philadelphia eşti a mea” de Brian Friel, regia Sorana Coroamă Stanca.

În anul 1974, a jucat în spectacolul ”Matca” de Marin Sorescu, în care a interpretat rolul logodnicului, alături de regretata Leopoldina Bălănuţă, cu care avea să se căsătorească. În piesă, Mitică Popescu interpreta rolul logodnicului Leopoldinei.Cei doi s-au căsătorit pe 2 iunie 1977. El avea 40 de ani şi ea 42, iar cununia religioasă a fost oficiată de tatăl ei, preot, chiar în casa lor din Focşani.

Mitică Popescu a realizat roluri de excepţie în piesele de teatru „Cititorul de contor” de Paul Everac (1976), regia Paul Everac, „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello (1978), regia Cătălina Buzoianu, „Maestrul şi Margareta” de Bulgakov (1980), regia Cătălina Buzoianu, „Nişte ţărani” de Dinu Săraru (1981), regia Cătălina Buzoianu, „O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Eduard Radzinski (1986), regia Dragoş Galgoţiu, „Pescăruşul” de Cehov (1993), regia Cătălina Buzoianu, „Cum vă place” de William Shakespeare (1996), regia Nona Ciobanu, „Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999), regia Cătălina Buzoianu, „Şcoala femeilor” de Moliere (1999), regia Alexandru Dabija, „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (1999), regia Mihai Constantin Ranin, „Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi (2000), regia Nona Ciobanu, „Alex şi Morris” de Michael Elkin (2004), alături de regretatul Ştefan Iordache, regia Gelu Colceag, sau „Colonia îngerilor” de Ştefan Caraman (2007), regia Nona Ciobanu.

Rolurile care l-au făcut celebru pe Mitică Popescu

A debutat în film în „Dincolo de nisipuri” (1974). Va rămâne memorabil în cariera sa cinematografică rolul lui Cocoşilă din filmul ”Moromeţii” (1987), de Stere Gulea, în care a jucat alături de Victor Rebengiuc şi Luminiţa Gheorghiu.

Un alt rol de referinţă este cel din „Vânătoarea de vulpi” (regia Mircea Daneliuc, 1980), ecranizare a romanului „Nişte ţărani”, de Dinu Săraru.

Filmografia sa mai include roluri în filme precum „Stejar, extremă urgenţă” (regia Dinu Cocea, 1974), „Mere roşii” (regia Alexandru Tatos, 1976), „De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1981), „Înghiţitorul de săbii” (regia Alexa Visarion, 1981), „Glissando” (regia Mircea Daneliuc, 1985), „Căsătorie cu repetiţie” (regia Virgil Calotescu, 1985), „Secretul armei…secrete” (regia Alexandru Tatos, 1988), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993), „Dulcea saună a morţii” (regia Andrei Blaier, 2003), „Păcală se întoarce” (regia Geo Saizescu, 2006), „Ticăloşii” (regia Şerban Marinescu, 2007), „Umilinţă” (regia Cătălin Apostol, 2011).

Un „actor de mare farmec personal, sarcasmul pigmentându-i cu strălucire creaţiile complexe, deopotrivă dramatice, comice şi muzicale, alături de apariţiile în emisiunile de divertisment, îi întreţin marea popularitate de vedeta naţională”, se arată pe site-ul Teatrului Mic.

La Teatrul Naţional Radiofonic, printre piesele în care a jucat se numără: „Dictatorul” de Alexandru Kiriţescu, adaptarea radiofonică de Doina Papp, regia artistică Dan Puican (1999), „Aelita” sau „Declinul lui Marte” de Aleksi Nikolayevich Tolstoi, dramatizarea radiofonică de Camelia Stănescu, regia artistică Cristian Munteanu (1992), „Arden din Fevershaw” de autor anonim englez din secolul al XVI-lea, traducerea Leon Leviţchi, adaptarea radiofonică de Cristian Munteanu, regia artistică Cristian Munteanu (1992), „Ketty se mărită” de Michael Sayers, adaptarea radiofonică de Dan Puican, regia artistică Dan Puican (1987), „Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Nelle Harper Lee, dramatizarea radiofonică de Josetta Dan, regia artistică Dan Puican (1984), „Coloana nesfârşită” de Mircea Eliade, adaptarea radiofonică de Alma Grecu, regia artistică Titel Constantinescu (1981), „Cheia succesului” sau „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, muzical de Edmond Deda, adaptare Edmond Deda, regia artistică Ion Vova (1988), „Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu, adaptare radiofonică de Dan Damian, regia artistică Dan Puican (1994) sau „Tatăl nostru care eşti în supermarket…” de Petre Barbu, regia artistică Atila Vizauer (2004).

• mitică popescu
• mitică popescu a murit
• rapid